Pana seara mai era asa ca am parasit "Mustangul" si in cateva minute am ajuns la Sovata cea frumos curgatoare de-a lungul soselei si nu numai. De data aceasta mi s-a parut mai intinsa decat o stiam.
La Sovata, ca la Sovata, grija pentru frumos e la mare cinste. Nu mi-am propus sa poposesc acolo dar o raita mica tot am dat - de parca as fi vrut sa ma incredintez ca toate sunt la locul lor. Erau, sclipind in soare. Sau rasufland la umbra arborilor foarte batrani. Statiunea arata bine, cladirile au un farmec aparte, unele vechi de cand lumea dar renovate, alte construite de putina vreme. Totul pare nou sau proaspat zugravit. Posibilitatile de cazare sunt multiple, de la camping la hoteluri elegante. Aerul e proaspat si veveritele iti arata unde e cel mai bun de respirat.
Iar pe drum. Obiectivul vizat: Praid, in special pentru salina. Acum doi ani cand am inceput "drumurile sarate" habar n-aveam ca o sa ajung la salinele de la Cacica, Praid si Turda. Nu mi-am propus dar am dorit. Si pilejurile au sosit, necautate. M-am aflat in zonele respective pentru altceva si, cum era sa ratez?
La Cacica am fost iarna, au trecut 2 ani si inca n-am povestit nimic... sper s-o fac.
La salina Turda am fost acum, a fost prima oprire dar inca n-am povestit... o las la urma poate pentru ca pentru mine a fost o surpriza placuta, nu ma asteptam sa gasesc, acolo, o salina atat de mare si interesanta. Intre timp am citit la injiner ca a trecut si el pe acolo doar cu cateva zile inaintea mea. Ce chestie, noi nu ne cunoastem dar salina ne cunoaste pe amandoi!
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!