20 iulie 2011

Mirosurile copilariei

Port in nari mirosul de pamant reavan si imi pare cel mai placut parfum pe care l-am aflat vreodata. Il stiu din verile copilariei cand stateam pe terasa si asteptam sa se termine ploaia. Sau n-asteptam, tasneam prin balti cand ploaia "se rarea", - erau acele ploi rapide de vara, cu stropi-boabe de struguri albi.
 Cate si mai cate mirosuri mi-au intrat in nari... mirosul de caiete noi, de cerneala, de creioane si manuale noi, de piele de porc, pielea din care era facut ghizdanul...
Mirosul de vacanta e cel mai amestecat. Cat miroase a turta dulce, cat a liftariu, cat a lapte covasit? Cat a frunte de bunic?
Acum parfumul de vacanta e sarat...

4 comentarii:

  1. Sarea face minuni, nu doar în bucate, ci şi în viaţa de zi cu zi; cine doreşte zile nesărate?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Calindrag
    in bucate, de la o varsta dauneaza;
    in viata, nu cred ca ajunge sa dauneze; lacrimile sunt sarate, nu e intamplator

    RăspundețiȘtergere
  3. A mea vacanta are miros dulce-acrisor,dar mirosul copilariei e peste tot,prin curte,prin oalele in care pregatesc dulceata,sau in cosul cu care trec prin gradina sa adun zilnic roadele.Mirosul a ramas acelasi,mana de lucru s-a schimbat:).Atunci miroseam doar,acum pun si mana sa fac:))...

    RăspundețiȘtergere
  4. esti fericita ca esti pe acelasi loc

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!