Intr-o noapte s-a pus pe cantat cu gura pana la urechi. Am luat-o dupa carait si am ajuns aproape de locul de unde ieseau sunetele. Ma asteptam sa gasesc un greieras negru si viguros dar nu zaream nimic. In cele din urma am depistat o insecta firava, aproape transparenta. Mai, sa fie! Ce-o fi asta? Am aflat ca se numeste cosas - e un fel de lacusta care scoate un sunet asemanator celui ce insoteste cositul.
Acum stiam ca e cosas dar imi placea sa-i spun... greieras: "Hai, greieras, canta!".
Si cand se facea liniste deplina, el canta, iar eu il ascultam pana ce adormeam.
Cateva nopti a tot cantat cu putere. S-a mutat din locul stiut chiar pe balamalele unei usi si fiindca imi era frica sa nu fie strivit, l-am prins si l-am mutat intr-un loc mai sigur.
N-a mai cantat.
In noaptea urmatoare l-am asteptat din nou. Linistea se instalase demult dar el intarzia sa-si faca simtita prezenta. Incepusem sa-mi fac griji, nu cumva a sarit de la locul lui si am calcat pe el? Sau, daca s-o fi uscat de atata caldura ori o fi murit de foame?
Trebuia neaparat sa cante, sa-l gasesc si sa-l duc pe balcon unde geamul era larg deschis, poate va dori sa plece.
De-ar canta!
Tacea.
Tarziu de tot, aproape adormisem, a scos un sunet cam trist si scurt, apoi, tarrr-tarrr, a inceput concertul.
A cantat indeajuns incat sa sar din pat, sa-l gasesc si sa-l duc pe balcon. Cred ca i-a placut schimbarea, caci, a inceput sa cante imediat.
In noptile care au urmat n-a mai dat niciun semn de viata.
A inceput sa-mi lipseasca.
De afara, in linistea noptilor inca de vara, se aud taraituri incalecate intre care incerc sa recunosc taraitul greierasului meu. Nu-mi mai lipseste, vreau sa cred ca e si el in corul acela numeros.
Mai greu o sa-mi fie cand va pleca vara si noptile vor amuti.
haha, ce fain. și noi am avut unul, dar al nostru era ceva mai mare, tot verde și la fel de zgomotos. eu l-am prins și l-am pus pe un copac din curte și acolo a mai cântat multă vreme.
RăspundețiȘtergerechiar, mai bine il duceam cu mana mea pe un copac, daca si-a spart capul cand a sarit de la etaj?
RăspundețiȘtergeren-aș crede, că au niște aripioare, cu care pot să zboare pe distanțe scurte! :) așa că n-are rost să-ți faci probleme.
RăspundețiȘtergerebine atunci
RăspundețiȘtergeream vazut aripioarele dar erau asa de firave
Pot sa folosesc povestea ta pe post de poveste de seara, ca sa dorm mai bine ?
RăspundețiȘtergereN-or sa amuteasca ele, noptile. E muzica in tot si-n toate.
Leo, cred ca greierasului i-ar placea sa-ti cante povestea lui, usor, usor, pana adormi.
RăspundețiȘtergereCred ca aveam nevoie sa-mi amintesti, da, e muzica in toate, daca asculti bine
:) faina întâmplarea! o poveste cu happyend ;) pentru cosas. Cu siguranta la anu' va veni cu toata familia sub balconul tau si-ti vor face o serenada.
RăspundețiȘtergereCe-mi place cand aud ca si altora le plac asemenea concerte...naturale si pe gratis:).
RăspundețiȘtergereIn curte am in fiecare seara concert.Imi place sa-l ascult,iar ca totul sa fie cat mai placut mananc si un strugure negru,dulce si zemos.
Si totusi vine toamna.Cri! cri!
Carmen, cred ca si-a si regasit familia cand a scapat din captivitate
RăspundețiȘtergereAng, concertele acestea sunt delicioase;
RăspundețiȘtergereare si toamna deliciile ei