Colega de birou dadu din cap in loc de raspuns afirmativ.
Pachetul de nervi iesi.
Suflul strazii o izbi imediat, din plin: un barbat grabit a tamponat-o de era s-o doboare, o femeie a impins-o cu sacosile doldora de ceva rece si umed, niste tineri vorbeau si agitau mainile de era cat pe-aci sa-i dea una peste ochi...
Norocul ei era ca, pana acasa, avea de strabatut un drum destul de scurt, astfel incat ajunse inainte de a pati ceva cu totul neplacut.
Linistea din casa ii dadea de inteles ca era inca singura. Foarte bine, gandi. Pana ajunge barbat' su o sa faca un dus si o sa-si traga pe ea rochia de casa. Dupa ce avea sa faca aceste lucruri firesti o sa reuseasca sa se relaxeze, gandi, caci, era in continuare un pachet de nervi.
Dupa dus isi imbraca rochia de casa care se incheia cu o funda mare la mijloc, privindu-se in oglinda. Era inca usor incruntata, semn ca operatiunea de relaxare nu reusise.
Soneria suna tocmai cand terminase de innodat funda.
Acum era un pachet de nervi legat cu funda, ca un cadou.
sursa foto
Bine că a împachetat nervii în cutie! Să-i lase acolo, închiși! Ar fi bine să avem o cutie în care să ne împachetăm mereu supărările, nervii...
RăspundețiȘtergereO duminică frumoasă... fără nervi! :)
Sara
RăspundețiȘtergereAm ajuns si eu luni aici... Multumesc pentru urari, a fost frumoasa.
Poate ca ar trebui sa rescriu asa:
"Soneria suna tocmai cand terminase de innodat funda rochiei de casa".
Dar, fie cum vrei tu, la cutie cu nervii!
Sa ai o saptamana buna!
Mereu spirituala!:)Cu nervi cu tot!:)
RăspundețiȘtergere