Isi privea mana micuta pipaind cu degetul mare inelarul pe care trona un inel ciudat, cam larg si cam gros pentru degetul delicat pe care se afla. Dar ei nu-i pasa, era inelul ei de logodna, cel mai frumos inel din lume.
Tesea ganduri cu repeziciunea unui zbor de pasare asteptata la cuibul ei de puisorii ce trebuie hraniti.
Si ar mai fi facut-o mult timp daca reveria nu i-ar fi fost curmata brusc:
- Ioana, am pus adineaori un surub pe masa, l-ai luat tu?
- Da tata, ti-l dau inapoi imediat, poftim!
:))
RăspundețiȘtergereCe vremuri!
vremuri de pe vremuri, Ang
RăspundețiȘtergere