Icoane. De ce iubesc Romania

- No, dati-va dupa masa!, spunea bunicul.
Si ne dadeam. Pe locurile de langa bunic, unul in dreapta altul in stanga, era bataie, fireste.
Apoi se ridica in picioare bunicul si impreuna mainile.
- Tatal nost care esti in ceriu...
Saream in picioare si noi, copiii, impreunam mainile si ne faceam rugaciunea.
Apoi mancam dar nu-l scapam o clipa din ochi pe bunicul gata sa inhat vorbele lui de duh. Mereu scornea ceva bunicul si eu atat asteptam!
Bunica luptandu-se cu aburii mesteca in oalele ei minunate, nebagata in seama.

- No, acum sa te gaţi sa merem la beserică, spunea bunicul, bunicii, imbracandu-se el insusi.
Isi punea camese alba, pregatita din timp de bunica, apretata si calcata cu tiglazaul pana statea tapana, costum negru si palarie neagra, toate aduse rand pe rand de bunica care le stia rostul.
Bunica, muncita si obosita de peste saptamana se aseza pe lavita si incepea sa-si ia hainele bune, o fusta neagra din catifea groasa, si un caput de asemenea de catifea neagra. Isi punea bunica pe cap un chistinau de panza neagra, si peste el alt chistinau mai mare si mai frumos, cu ciucuri. Cand venea de la biserica il punea la locul lui intr-un cufar misterios cu sertare care se trageau greu. Era catifelat chistinaul bunicii.

update 15.03.2016 - chistinau de janilie - asa se cheama chistinaul pe care il purta peste cel de panza;
cufarul misterios se cheama coastan, nu as fi crezut atunci cand trageam de sertarele grele ca o sa uit... bine ca nu de tot! Asa ca am completat lista cu cuvinte dragi.