7 decembrie 2011

Micul Print fata cu Micul Trianon din Floresti de Prahova - o comoara ce ar trebui dezgropata

"O mai fi fabrica aia de anvelope?" E o intrebare pe care mi-am pus-o ori de cate ori m-am aflat in apropiere de Floresti, despre care stiam doar atat, ca are o fabrica de anvelope.
Tam-nisam, m-am dus dupa raspuns.

Deviez din drumul national. Monstrul cenusiu se zareste undeva in departare. Pare intreg dar nu-mi dau seama daca mai e viu. Trebuia sa fumege gros si negru, cred. Am deviat degeaba, tot n-am un raspuns. Nu-i nimic, vad ce-i pe aici.

Floresti. Localitate mai anosta n-am vazut de mult. Inaintez pe soseaua marginita de case saracacioase, apoi dau de niste blocuri jalnice ca dintr-o colonie parasita. "Te pomenesti ca sunt locuite...". Incerc sa vad o lumina la vreo fereastra. Nu vad, inca e lumina afara. Dar nu pentru mult timp, mai merg mult? Mai ales ca nu gasesc raspunsuri... In schimb fac rost de alte intrebari. Cum or trai oamenii aici? Ce muncesc? Ce mananca? Nu vad magazine... A, uite unul.

Inaintez. Pe o parte a soselei apare un zid. Pare vechi dar nu istoric. E gaurit din loc in loc. Astept sa se termine. Gluma se ingroasa, soseaua duce pe langa zid mult si bine. Ceva de dincolo de zid imi atrage atentia. Vad din mers o minunatie. Doamne, ce e aici?  Opresc. Ma uit peste zid. Ceea ce vad ma face praf. M-am teleportat in Franta fara sa stiu? Nu, acela nu e in asemenea hal! Chiar si asa, in paragina, cladirea ma impresioneaza puternic. Impune. Emana o tarie  anume. In stanga palatului e un turn peste care asfintitul isi toarna culorile blande. Nu gasesc o poarta iar gaurile le-am lasat prea in urma. Noroc ca zaresc peste zid! Se insereaza. Sper sa iasa o poza frumoasa. O sa vin odata sa caut poarta sa vad mai de-aproape aceasta capodopera de arhitectura...

Pe marginea drumului niste oameni fac autostopul. De obicei nu opresc dar acum am un interes. Ii duc o bucata de drum si aflu: fabrica functioneaza, a luat-o Michelin, (ce bine!); cladirea e Micul Trianon si e construit datorita lui Grigore Cantacuzino; in timpul liber localnicii fac gratare in curtea palatului.

Cred ca francezii aia de la Michelin s-ar oftica daca Romania ar avea o bucatica de Versailles!... Cum ar mai fi Floresti un loc prapadit cu forta de munca ieftina? Mai bine o tai mai repede de aici pana nu se ia saracia dupa mine!


 
















(Am gasit in Formula-As un articol generos despre Micul Trianon de la Floresti; merita citit, apasa aici).
Am amintit pe blog si despre alt palat al lui Cantacuzin-Nababul, aici.

6 comentarii:

  1. Frumoase fotografii însoţite de un bogat comentariu în "miercurea fără cuvinte".

    RăspundețiȘtergere
  2. Impresionante imagini, impresionată postare ...
    O să revin!
    Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. abbi, am vrut sa impartasesc; nu cred ca e cu suparare ca am schimbat in miercurea cu cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  4. Doru
    multumesc pentru vizita, te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  5. se vede ca iti place sa impartasesti si fotografiile au ceva aparte, m-am uitat la mai multe de pe blog, daca nu esti ai fi fost un bun reporter

    RăspundețiȘtergere
  6. aceste cuvinte ma bucura enorm, multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!