Fata activistului

Fata activistului avea gusturi fine. Isi cumpara un parfum mai acatarii sau haine pe care nu ti le puteai lua din banii de buzunar economisiti renuntand la doua eugenii. Nu ma intrebam pe vremea aceea cum de ii dau parintii atatia bani cand ma-sa era casnica si nu era singura la parinti. Poate n-o faceam fiindca nu ma impresionau bluzele ei de matase. Pentru mine singurul lux ravnit era o pereche de levisi adevarati, adusi "de afara". Aveam noroc cu o ruda care venea in Romania aproape anual.
Fata activistului nu purta blugi. Cred ca ar fi dorit dar n-o lasa tac-su, o prapadenie de om de un metru jumatate pe care l-am vazut odata la scoala - fii-sa ii semana leit la figura si la statura.

In pauze sau pe drumul spre casa, fata activistului imi punea o multime de intrebari, unele despre familie, rude... Uneori o intrebam si eu de ce imi pune astfel de intrebari dar ea era extrem de abila si mereu gasea cea mai buna explicatie ca sa ma indeparteze de neplacutul sentiment ca ma descoase.
 Eu nu puteam sa cred ceva rau despre oameni la varsta aceea, nici mai tarziu. (Am descoperit cam tarziu ca pe lume nu sunt numai oameni seriosi si cu caracter si intarzierea descoperirii m-a costat mult). 
Si totusi, instinctiv, intrebarile fetei activistului ma faceau sa ma revolt. Atunci o paraseam in strada fara explicatii. Dupa astfel de fapte primeam reprosuri si mustrari cum ca imi bat joc de prietenia ei. Ma facea sa capat un sentiment de vinovatie pentru suferinta pe care i-o pricinuiam tocmai ei care tinea atat de mult la mine.

Fata activistului avea notorietate in scoala. Era cotata ca o eleva foarte buna, serioasa si matura. Avea o siguranta de-a fi si a vorbi mult peste varsta ei si se descurca grozav sa vaneze note bune.

 Prietenia ei cea mare s-a vazut in momentul in care am sunat-o sa-i comunic ca am reusit la facultate. Nu-mi impartasea fericirea. De atunci nu m-a mai cautat. Mai tarziu am intalnit-o intamplator, mirosea a parfum bun si era imbracata bine. Nu intrase la facultate, lucra la Banca de Comert Exterior (ulterior s-a desfiintat) si isi completa studiile la seral.

Cum de mi-am amintit azi de fata activistului?   
Ma gandeam cum e viata asta si cata experienta trebuie sa aduni ca sa poti cantari oamenii asa cum trebuie. Multi mi-au zambit in fata in timp ce pe la spate ma sapau cu spor. M-am surpat de multe ori si n-am stiut de unde mi se trage. De curand am mai primit o lectie, tocmai cand uitasem sa mai marai la oameni... e mai bine decat sa crezi in ei. Oameni putini, vipere multe!