26 ianuarie 2014

Iarna




A venit... si-nca cum!
O primesc cu drag si cu o poezie
(scrisa mai demult...).




    Iarna, la bunici

Iarna… multe bucurii mai are,
Când tropăie si dă din picioare!

Dăm buzna în casă - dau turcii năvală,
Se bat lângă sobă, pisica o scoală,
Obrajii pocnesc si-s rosii ca focul
Iar ochii sclipesc bătu-i-ar norocul!

Se uscă  pe soba mănusile ude,
Ne vede bunica dar nu ne aude,
Bombăne că udăm dusumeaua,
Bunicul trage încet perdeaua.
,,Ia uite cum ninge, încă mai ninge
zăpada pervazul aproape-l atinge!
Mă duc după lemne” - zice, si iese,
Bunica aprobă din cap si iar țese.

Mă urc pe un scaun s-ajung pe bufet
Dau jos o gutuie si-un bol cu serbet.

Casa se umple de bunic - vine de-afară
Pe brațe robuste la foc lemne căra.

Ulița e stingheră ca în orice seară
Doar viscolul umblă acum pe afară…

Adorm în curând în zvon de colinde
Adoarme si satul cu casele blânde.
 
etichete: poezii, iarna, bunici

4 comentarii:

  1. Superba poezie! Mi-am amintit cu nostalgie de zilele de iarna pe care le petreceam la bunici si exact asa faceam, cand intram zgomotosi in casa, inghetati de la gerul de afara. Gutuile si dulceata bunicii erau delicioase. Dupa ce ne incalzeam, urmau povestile, de care nu ne mai saturam...
    Frumoase amintiri mi-au prilejuit aceste versuri. Multumesc mult!
    Si o zi cat mai buna! :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. da, a venit! trebuia! superba poezia!!

    RăspundețiȘtergere
  3. cata bucurie ai in suflet daca ai putut scrie atat de sensibil despre iarna! Superba poezie! felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Alex
    ma bucur ca ti-a placut!
    cred ca suntem multi cu nostalgia copilariei alaturi de bunii nostri dragi...

    @coco
    multumesc!
    sigur ca trebuia!

    @Carmen
    multumesc mult, ma bucur ca am postat-o!
    e scrisa mai demult, reinregita de curand prilej cu care am redobandit un pic de bucurie, caci se transmite, daca ai avut-o, o mai gasesti chiar daca lucrurile nu mai sunt asa roz...

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!