In suflet, insa, mi-a lasat nenumarate semne, mie, generatiei mele, generatiei parintilor mei si generatiei copiilor mei. Trei generatii si poate vor mai fi. Au ramas sa-l poarte mai departe copiii lui, nu doar cei trei, Ioana, Ana-Maria si Andrei Paunescu ci si cei ce poarta alte nume. Nu cunosc un alt contemporan care sa fi fost ca dansul, un patriarh al descoperirii si propulsarii tinerelor talente. Unii ii sunt recunoscatori, altii au si uitat sau doar se prefac ca au uitat...
Vom mai avea vreodata pe cineva asemeni lui? Mi-e teama ca nu. E greu sa se adune in acelasi om inteligenta scanteietoare, generozitate, cuget vesnic tanar, talent, patriotism, sinceritate, indrazneala, forta, sensibilitate...A fost un titan inhamat la tara lui si la oamenii ei, cu neodihna.
Prințesă!
RăspundețiȘtergereSe spune că nimeni nu este de neînlocuit. Dar, de multe ori, acel gol nu poate fi umplut nici de mai mulți laolaltă .
bine zis
RăspundețiȘtergerein schimb e plin de jumatati de oameni, (doi la leu)