As vrea sa stiu daca mai intra cineva pe saitul meu.
Un mic semn la comentarii, se poate?
26 ianuarie 2017
18 ianuarie 2017
Incotosmanatele
Pulover. Vesta. Pulover peste vesta. Palton peste puloverul de peste vesta de peste pulover. Sal peste palton. Caciula. Fular. Fular peste caciula. Ciorapi. Ciorapoi peste ciorapi. Pantaloni peste ciorapoi. Bocancioi. Feminitate ucisa.
scurte
scurte
10 noiembrie 2016
Neasemuita toamna
O stiam demult, asa cum era, colorata in fel si chip... Mi se catara in varful degetelor si nu pleca de acolo pana nu luam pensula si culorile. Amestecam culorile si le asterneam pana cand seamanau cat de cat... Dar nu, culorile ei sunt neasemuite!
Imi tarsai picioarele cu voluptate prin covor gros de frunze si ele fosnesc. Un fosnet ce nu seamana cu niciun alt zgomot. Eu, umblatorul pe pamant calc pe ele, cele invatate cu zborul! Ce pangarire!
Imi tarsai picioarele cu voluptate prin covor gros de frunze si ele fosnesc. Un fosnet ce nu seamana cu niciun alt zgomot. Eu, umblatorul pe pamant calc pe ele, cele invatate cu zborul! Ce pangarire!
28 iulie 2016
De jos in sus
eticheta: alte texte
7 iulie 2016
Megariscul. Apa tinuta in soare la Mega Image
Era un soare de mai bine dai mata afara din casa pe frig si ger decat pe fierbinteala aceea!
Setea, sete! Rabd cu stoicism. Niciodata nu cumpar apa sau altceva de la chioscurile care imi ies in cale, nu au cum sa tina marfa in conditii bune. Asa ca astept sa ajung la un supermarket cu aer conditionat, ca sa nu cumpar apa degradata prin expunerea la soare. Teoretc, elimin acest risc. Practic, riscul exista. Am vazut la Mega Image cum baxurile cu apa zaceau in plin soare. In jur nu era nicio miscare, probabil angajatii asteptau sa vina seara sa se mai duca zapuseala ca sa faca efort fizic. Pana au dus baxurile inauntru apa a facut insolatie.
etichete: foto-reporterul lu'peste prajit, de la lume adunate, apa
etichete: foto-reporterul lu'peste prajit, de la lume adunate, apa
20 aprilie 2016
Trepte spre desavarsire la Comana
Te culegi din Bucuresti si te reculegi intre iarba si cer, cer cu curcubeu...
etichete: foto, drumuri, foto-reporterul lu' peste prajit, Nulf, verde, albastru, Miercurea fara cuvinte
...ajungi la Comana cu mlastinile ei tacute,
te indrepti spre alta liniste, manastirea-cetate; si ploaia de vara trece iute lasandu-ti niste combinatii de culori pe care nu te mai saturi privindu-le
Toate in jur parca-s facute sa te incante si sa vrei numaidecat sa le fotografiezi...
Urci trepte. Nu numai la propriu.
14 aprilie 2016
6 aprilie 2016
23 martie 2016
Miercurea traditionala: Ceramica de Horezu
 |
| Poftiti! |
 |
| Alegeti! |
 |
| E voie? |
 |
| CU-CU-RI-GUUU! |
Fotografii din arhiva personala, sectiunea fotoreporterul lu'peste prajit.
etichete: miercurea fara cuvinte , foto
9 martie 2016
Cum infloresc zambilele si narcisele. Stadii de inflorire
 |
| stadii |
 |
| narcisele infloresc galben |
 |
| zambilele infloresc albastru |
Uneori, zambilele infloresc alb sau roz, zambilele infloresc alb, roz sau... combinat. Un lucru e cert: zambetul lor e minunat.
etichete: foto, miercurea fara cuvinte
6 martie 2016
Rugaciune pentru Rege
E tot un om, anii i s-au adunat pe umeri. I-a purtat drept si demn, nobil, cum îi este întreaga făptură si simţire. Privirea-flacără albastră, impunătoare, cu adancimi de necuprins, a rămas neatinsă de trecerea timpului. În ea salasluieste intact Regele. O revad cu ochii minţii. Amutesc. Ma rog.
Cred ca nu exista vreun roman care sa nu se roage pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei.
Doamne, miluieste-ne pe noi pacatosii!
***Rugaciune pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei***
Cred ca nu exista vreun roman care sa nu se roage pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei.
Doamne, miluieste-ne pe noi pacatosii!
***Rugaciune pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei***
2 martie 2016
25 februarie 2016
Flori de blog
24 februarie 2016
17 februarie 2016
3 februarie 2016
27 ianuarie 2016
20 ianuarie 2016
Asteptatoarea
Are 3 ani, e pufoasa, inteligenta, tandra, torcatoare, urmaritoare, geloasa, operata, chinuita, ingaduitoare, rabdatoare, cataratoare, elastica, supraelastica, mladioasa, tenace, vanator, sincera, o cheama Fulguta, Iepurica, Albisoara, Scumpita, Adorata, Cozonac, Motoras, Pisi si ...Ildiko (asa am chemat-o ieri, nu stiu ce mi-a venit).
Cel mai des o cheama Fulg sau Fulguta, nu doar fiindca e alba ci pentru ca se misca de parca ar fi imponderabila! Si, ca si mine, adora iarna si nu se fereste de zapada; intra fara sa ezite in zapada ''neinceputa'' mai mare decat ea, deschide carari apasandu-si labutele pana la umar, paseste... e atat de nostima cu felul ei de a inainta prin zapada!
Ma asteapta cu zilele, poate cu saptamanile - nu m-am indurat sa o las mai mult de 9 zile fara mine cu toate ca are casa, curte, garduri, adica ocupatii multiple.
Mult timp am crezut ca e muta, credeam ca nu stie sa faca miau ca n-a avut de la cine sa invete, mama ei a murit si am crescut-o eu cu biberonul. Apoi am observat ca dupa ce lipsesc mai multe zile, cand ma vede sau imi aude vocea incepe o serie de miauri scurte si dese, de fapt nu miau, zice asa: miu-miu-miu. Pot fi chiote de bucurie pisicesti.
etichete: miercurea fara cuvinte, animale, pisici
Cel mai des o cheama Fulg sau Fulguta, nu doar fiindca e alba ci pentru ca se misca de parca ar fi imponderabila! Si, ca si mine, adora iarna si nu se fereste de zapada; intra fara sa ezite in zapada ''neinceputa'' mai mare decat ea, deschide carari apasandu-si labutele pana la umar, paseste... e atat de nostima cu felul ei de a inainta prin zapada!
Ma asteapta cu zilele, poate cu saptamanile - nu m-am indurat sa o las mai mult de 9 zile fara mine cu toate ca are casa, curte, garduri, adica ocupatii multiple.
Mult timp am crezut ca e muta, credeam ca nu stie sa faca miau ca n-a avut de la cine sa invete, mama ei a murit si am crescut-o eu cu biberonul. Apoi am observat ca dupa ce lipsesc mai multe zile, cand ma vede sau imi aude vocea incepe o serie de miauri scurte si dese, de fapt nu miau, zice asa: miu-miu-miu. Pot fi chiote de bucurie pisicesti.
etichete: miercurea fara cuvinte, animale, pisici
23 decembrie 2015
Nestemate printre pachete cu carne
Frumusetea acestui firicel m-a lasat fara cuvinte.
L-am iubit din prima clipa si l-am botezat ,,Splendoare in iarba''.
L-am pozat si l-am pastrat... in congelator.
19 decembrie 2015
Halal Mos Craciun!
Cu mult timp inainte de a fi mic print am fost... mos.
Ma aflam la serbarea copiilor, elevi in ciclul primar.
Doamna inavatatoare cauta pe cineva care sa tina locul lui Mos Craciun care nu se stie din ce pricini nu a putut veni. A pus ochii pe un domn solid, cu barba... sotul meu.
Serbarea a inceput, copiii s-au pus pe cantat si recitat poezii iar cand au terminat s-au asezat cumintei. Sssst, urmeaza sa vina Mos Craciun! S-a facut liniste adanca.
Sus, in capul scarilor, (serbarea avea loc intr-un amfiteatru), apare Mosul, impingand in fata o burta inexistenta si strigand cat il tine gura: "Ohohoooo copilasii mosului!" Apoi se puse pe coborat trepte, cu greutate, desigur, ca era batran si venea de departe. Cand a ajuns pe scena in fata copiilor, stupoare: mosul era cam sfrijit si tinerel, in ciuda barbii albe, care, oricum, arata destul de ciudat. Fusese prinsa in pripa de urechile mosului, caci, in utimul moment, avusese loc o alta schimbare de mos. Sotul se intreba cine l-a pus sa accepte si nu stia ce trebuie sa faca. Las'pe mine, i-am spus, si in cateva clipe am intrat in costumul de mos.
Dincolo de momentul de stupoare, lucrurile ar fi decurs bine daca baiatul meu cel mic n-ar fi zis... "uite-o pe mama!" si nu s-ar fi pus pe chicoteala cu alti poznasi. Si, ca sa fie tacamul complet, caciula de mos m-a tradat. De sub ea alunecara in cel mai parsiv mod niste suvite care prevesteau navala parului lung si negru.
Mai indesand sub caciula parul nabadaios, mai nebagand in seama rasetele ghidusilor, am dus la capat "misiunea". Mos Craciun, care vede si stie tot, a ras si el in hohote dar cred ca i-a placut de mine de vreme ce in ziua de Craciun am gasit sub brad un cadou pentru mine. Il stiti, el vine tiptil noaptea si lasa daruri copiilor cuminti.
Eticheta: alte texte
Ma aflam la serbarea copiilor, elevi in ciclul primar.
Doamna inavatatoare cauta pe cineva care sa tina locul lui Mos Craciun care nu se stie din ce pricini nu a putut veni. A pus ochii pe un domn solid, cu barba... sotul meu.
Serbarea a inceput, copiii s-au pus pe cantat si recitat poezii iar cand au terminat s-au asezat cumintei. Sssst, urmeaza sa vina Mos Craciun! S-a facut liniste adanca.
Sus, in capul scarilor, (serbarea avea loc intr-un amfiteatru), apare Mosul, impingand in fata o burta inexistenta si strigand cat il tine gura: "Ohohoooo copilasii mosului!" Apoi se puse pe coborat trepte, cu greutate, desigur, ca era batran si venea de departe. Cand a ajuns pe scena in fata copiilor, stupoare: mosul era cam sfrijit si tinerel, in ciuda barbii albe, care, oricum, arata destul de ciudat. Fusese prinsa in pripa de urechile mosului, caci, in utimul moment, avusese loc o alta schimbare de mos. Sotul se intreba cine l-a pus sa accepte si nu stia ce trebuie sa faca. Las'pe mine, i-am spus, si in cateva clipe am intrat in costumul de mos.
Dincolo de momentul de stupoare, lucrurile ar fi decurs bine daca baiatul meu cel mic n-ar fi zis... "uite-o pe mama!" si nu s-ar fi pus pe chicoteala cu alti poznasi. Si, ca sa fie tacamul complet, caciula de mos m-a tradat. De sub ea alunecara in cel mai parsiv mod niste suvite care prevesteau navala parului lung si negru.
Mai indesand sub caciula parul nabadaios, mai nebagand in seama rasetele ghidusilor, am dus la capat "misiunea". Mos Craciun, care vede si stie tot, a ras si el in hohote dar cred ca i-a placut de mine de vreme ce in ziua de Craciun am gasit sub brad un cadou pentru mine. Il stiti, el vine tiptil noaptea si lasa daruri copiilor cuminti.
Eticheta: alte texte
25 noiembrie 2015
Ninge...
A inceput acum. Ce pacat ca nu a apucat sa se astearna zapada si apoi, cand m-as fi uitat din intamplare pe geam, s-o vad! Cam asa s-au petrecut lucrurile in fiecare an, ma surprindea si bucuria era mai mare.
Bine si asa! O sa ma uit la fulgi in timp ce se astern, sa vad cum fac.
Sau ma uit mai tarziu, sa vad mult alb.
Hei, miercurosi, ninge!
Din alti ani:
20 octombrie 2015
Secatura
A fost o vara lunga si grea.
A fost o vara buna, am fost sanatosi si ne-am vazut de ale noastre.
''Pe vremuri" gaseam cum sa ma scurg putin in virtual, cel putin pe blogul meu, mai puneam o poza, o pozna... Musteam. Oare am secat?
A fost o vara buna, am fost sanatosi si ne-am vazut de ale noastre.
''Pe vremuri" gaseam cum sa ma scurg putin in virtual, cel putin pe blogul meu, mai puneam o poza, o pozna... Musteam. Oare am secat?
2 octombrie 2015
30 septembrie 2015
Ma dau cu... haiku
Cineva m-a intrebat daca as putea sa ma dau cu caiacu. I-am zis ca eu ma dau cu ... haiku, l-am lasat perplex si mi-am continuat plimbarea pe malul lacului cautand un raspuns in adancimea lui.
Mi-am amintit ca undeva, candva, voiam sa arat cum s-a nascut primul meu haiku. Postarea nu avea o eticheta dar am avut noroc si am gasit-o sub titlu: ''Exista o predispozitie spre haiku?''
E... aici. De ce n-oi fi pus o eticheta? O sa pun acum.
etichete: haiku
Mi-am amintit ca undeva, candva, voiam sa arat cum s-a nascut primul meu haiku. Postarea nu avea o eticheta dar am avut noroc si am gasit-o sub titlu: ''Exista o predispozitie spre haiku?''
E... aici. De ce n-oi fi pus o eticheta? O sa pun acum.
etichete: haiku
12 august 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)