14 august 2009

Sarata Monteoru

Dupa drumul de acum o saptamana va povesteam ca Amara m-a surprins placut. Credeam ca a ajuns rau, un lac intre balarii, dar daca va uitati la poze o sa vedeti ca nu e chiar asa.
Bun! Era prea mult sa stau doua zile intr-un loc asa ca am luat-o frumusel spre Buzau. Obiectiv (final), Sarata Monteoru.

Nicaieri nu am vazut atatea fantani pe drum, si nu orice fantani, ci fantani cu cumpana. Sonde de scos apa. Am gasit chiar si cate doua la un loc.


Am mai vazut si campuri intregi de pepeni, care se vindeau pe marginea soselei sau direct din camp. Din loc in loc, cam pana in dreptul localitatii Mitropolia, te intampina gramezi de "dolofani cu vrej". Un Dabuleni al Ialomitei si Buzaului, cu mult mai linistit si mai placut - tarabe la distanta unele de altele, n-am mai avut senzatia de sufocare de la Dabuleni, pe unde am trecut de curand.



Pe "dumnealui " l-am ales din camp; mi-a placut ca avea ramurica si un portocaliu frumos; l-am rugat pe nenea vanzator sa mi-l tina sa-l pozez, ce-o fi crezut e treaba lui.
A iesit frumusel, nu? Degeaba... tot a fost mancat, acasa, dupa ce a stat in frigider, saracu'.
A fost dulce si aromat, mult mai bun decat cei din piata.



Am urmat soseaua spre Costesti, ce trece prin localitatile Mitropolia, Bradeanu (la iesirea din Bradeanu e un popas de nota 10 cu bancute si fantana, bravo domn' primar!), Smeeni, Merei.

De la Merei peisajul se schimba, apar dealurile, zona e deosebit de frumoasa.
Urcam putin si ne intampina statiunea Sarata Monteoru.
Daca Amara nu e chiar asa de amara, ei da, Sarata-Monteoru nu chiar asa de Sarata.
In sensul ca nu gasesti ceva iesit din comun, nici in sensul bun nici in cel rau.
Cu exceptia peisajului, atat cat poate fi de iesit din comun decorul subcarpatic.
Am gasit un soi de liniste specifica doar altitudinilor nu prea mari, linistea dealurilor impadurite si verdele pasunilor intinse.
Localitatea e curata si se insira de-a lungul soselei si de-a lungul catorva ramificatii. Poti s-o iei la pas prin padure spre traseele marcate ce pornesc din sosea sau poti sa stai la plaja, la strand, in centrul localitatii, palnie intre dealuri. Ma asteptam la un strand natural dar am gasit un bazinul mare, plaja amenajata, de fapt este un complex-strand, modern si dotat cu tot ce trebuie.
Inainte de a incepe ploaia am apucat sa "capturez" tarifele la camping - e vorba de camping-ul situat imediat langa sosea, pacat ca nu l-au amenajat undeva pe un deal, dar la nevoie, merge!



Sunt si o sumedenie de pensiuni agroturistice cu locuri de cazare. La marginea padurii am gasit una, rasarita, 120 lei camera pe noapte, alaturi era in curs de amenajare un loc pentru rulote. Bine gandit!



Am luat-o pe o carare prin padure urmand un indicator. Auzisem ca undeva pe acolo sunt gropi cu namol terapeutic. Am nimerit la groapa cu namol pentru barbati - erau asa cum i-au facut mamele lor, dar manjiti din cap pana in picioare cu namol. Cred ca au fost singurii care s-au bucurat cand a inceput ploaia ca lumea - nu am idee cu ce se spala cand termina tratamentul pentru ca groapa se afla in plina padure, nu e ceva amenajat, e o groapa cu apa si namol pe fund - cred ca-si aduc de acasa sticle cu apa.
I-am si pozat mai de departe dar nu postez poza ca sa nu se creada ca in padurile Saratei traiesc triburi de oameni cu piele neagra.
In acest decor se afla groapa.



Dupa Sarata credeam ca o sa o tinem drept spre casa dar in dreptul localitatii Naieni, de pe drumul national Buzau-Ploiesti, un indicator ne-a trimis spre "Biserica dintr-o piatra". Sincer nu am gasit ce mi-am imaginat si anume o biserica sapata in piatra. Cred ca imaginatia mea e de vina. Denumirea se refera (cred) la faptul ca piatra din care e facuta biserica e dintr-o cariera, mai precis din piatra unei cariere. Am vazut una in apropiere. Dar a meritat drumul ca sa pot admira de acolo, de sus, de langa biserica, intreaga frumusete a peisajului, atat cat se vedea pe vremea aceea innourata. La biserica se ajunge urcand pana in satul Varf, drum neasfaltat, la un moment dat cu multe denivelari si gropi. Daca saracia nu ar fi fost atat de evidenta, satul, ce parea rupt de lume, ar fi semanat cu satele grecesti cocotate. Acolo, sus, senzatia pe care am dobandit-o in fata privelistii vaste m-a facut sa uit de gropile drumului de intoarcere si sa zabovesc ceva mai mult bucurandu-ma de ea.



Photos by LePetitPrince

Tags: Sarata Monteoru, Naieni, Mitropolia, Bradeanu, pepeni, Buzau, dolofani cu vrej, satul Varf, camping

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Hai, curaj!