28 octombrie 2009

Rasaritul meu





















Parca mi-e foame de un rasarit...Deja?...abia am mancat.
Doar nu a trecut chiar asa de mult timp de asta vara. Si, ce? Trebuie sa fie vara ca sa ai un rasarit? Nu...dar vara e altfel: intra mai bine in mine. Nu doar prin ochi ci prin fiecare por al pielii dezgolite.
Hainele sunt in plus in ritualul meu cu soarele.
Eticheta: foto

8 comentarii:

  1. Şi mie mi-e dor de un răsărit... Apusul începe să mă deprime...

    RăspundețiȘtergere
  2. @cris
    mie imi plac apusurile pentru imbinarile de culori spectaculoase dar rasaritul acesta chiar a fost al meu...doar eu si soarele; m-am trezit cu noaptea in cap pentru el

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma alatur si eu iubitorilor de rasarituri. N-am mai vazut unul de mult timp. Facem un club ? :P

    RăspundețiȘtergere
  4. @Leo,clubul rasaritenilor? nu merge, da nastere la confuzii...poate "Clubul Rasaritilor", ei da, asa e mai convenabil...mai rar ca noi!

    RăspundețiȘtergere
  5. "Grupul iubitorilor de rasarituri de soare" ar fi cam lung, nu ? Sa-l prescurtam G.I.R.S.
    Cool ! :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie mi-e dor de somn. Soarele a răsărit undeva, în spatele meu, dincolo de fereastră. Şi eu habar n-am avut. Sau încă stă să răsară?

    RăspundețiȘtergere
  7. @calin
    probabil dorul tau va fi ostoit mai curand decat al meu...iti doresc sa fie si posibil

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!