19 noiembrie 2009

Azi e zi de vot... ma doare-n cot!

Nu am inceput sa scriu proza arhiscurta (PA) pentru puncte si clasamente ci pentru ca citisem cateva texte la prietenul Calin si m-au amuzat, apoi am facut si eu unele si au amuzat pe altii. In paralel cu placerea de a spune multe in cuvinte putine am experimentat diferite feluri de PA-uri: PA-ul descriptiv, Pa-ul grav, Pa-ul jucaus, PA-ul sarada, PA-ul filozofic...mai sunt categorii, o sa le cuprind intr-o antologie a prozei arhiscurte pe care intentionez s-o scriu (odata si odata). De fapt, deja am inceput s-o scriem impreuna, noi toti, prietenii de PA-uri.
Ca autor de PA-uri luciditatea ma determina sa apreciez ca punctul meu forte este creativitatea- nu asezarea in cuvinte pe care cel mai adesea o fac "pe genunchi". Stiu insa pe cineva care are o creativitate iesita din comun si care scrie bine chiar si "pe-o unghie". Asa se face ca are foarte multi fani care asteapta cu sufletul la gura texte noi pe blogul lui si apoi se epuizeaza comentandu-i-le. Tinerii iubitori ai scrisului vad in el un mic idol si-i cer sfatul scotandu-si palaria si tragandu-se langa perete, tinerele s-au indragostit de focul lui launtric. Lumea se aduna ca moliile la lumina cand autorul "aduce marfa". El scrie proza normala, daca pot spune asa, putini stiu ca ne-a facut onoarea de a se juca cu noi de-a proza arhiscurta. Fireste ca daca ar sti ar trimite voturi pentru Paul Gabor asa cum spune Calin aici.
Dar de unde sa stie? Poate intamplarea sa-i aduca pe aici. Sau poate se va gasi o postarita, alta postarita, tocmai am descoperit ca e un post ravnit.


7 comentarii:

  1. Nu as dori sa vina cineva sa ma pozeze, ar iesi un tip idiot c-o grimasa-n coltul gurii, ce nu ar sti de unde sa inceapa fraza. E prea mult si mult prea nemeritat, stii foarte bine asta... Ma bucura cuvintele tale si nu pot fi ipocrit. Dar ma incomodeaza, pot fi sincer. Nu am stiut niciodata sa ma bucur de un cadou, de un gest duios sau de o vorba buna. Sau poate ca da. Dar mai demult... Iar timpul trece peste noi incaltat cu cizme de infanterie.

    Multumiri inca o data... Si m-ar bucura enorm sa faceti pace pe blogul lui Leo. Enorm...

    RăspundețiȘtergere
  2. nemeritat? lasa-ma pe mine, nu vezi ce spun ceilalti? o sa-ti raspund mai pe larg, lumea reala isi cere drepturile...stii cum e!

    nu e nici un razboi, o discutie, am si uitat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu prea înteleg eu care-i faza. Într-un fel, mă bucur că PA-ul trezeste patimi. În alt fel, socot că trebuie să fim întâi prieteni, nu?
    Altfel, sunt încântat atunci când Paul Gabor scrie PA-uri. Sincer, nu am alcătuit un clasament personal. Cu sigurantă, Paul ar fi în top. Mai există numerosi autori în Pahico, pe care încă nu-i stiti. Samd.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Paul
    Spuneam ca iti raspund mai pe larg...Ti-am inteles si bucuria si stanjeneala...dar la ce te asteptai? Asa e cand daruiesti oamenilor din spiritul si sentimentele tale. Unii dintre ei simt nevoia sa iti multumeasca. Ai scris undeva ca vei continua sa scrii chiar daca vei avea un singur cititor. Te cred si stiu ca o vei face. Aprecierile mele nu-s mare scofala. Poate ma entuziasmez prea usor si ma grabesc cu comentariile. Dar daca entuziasmul e constant nu mai e vorba de un impuls. Se cheama ca lucrurile s-au asezat. Voi citi cu mare drag tot ce scrii pe blogul tau. Nu ma lua cu batranetile...ai timp destul si pentru roman. Am si inceput sa ma uit prin vitrine ...
    Pierdut prin mine
    de Paul Gabor
    Ei? Ce a fost mai greu, am scris eu . Ti-am lasat partea usoara.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Calin
    ziceam sa nu mai vorbim despre asta...fuse si se duse! Ce sa fie, mai nimic - nu ma gandeam ca acel comentariu al meu, ca o nota necesara sub un text o sa fie luat in acel fel de doi oameni care pana atunci imi aratasera prietenie (si eu lor). Credeam ca putem discuta si invata unii de la altii. Eu chiar stiu ce e fair play-ul (cel mai bine il inveti din competitii sportive, crede-ma). Daca cineva mi-ar fi spus acelasi lucru la mine pe blog as fi zis la o faza ca asta, ok, s-a marcat. Si cu asta basta.

    Si ar mai fi ceva... Nu am avut nici o strategie in momentul in care am postat acolo dar vazand reactia mi-a incoltit gandul "ce-ar fi daca...?" apoi s-a confirmat. Cand am vazut fluviul de PA-uri am zis: Yes! Apoi m-am dat mare la tine cand de fapt revenirea lui in concurs a avut loc in virtutea promisiunii pe care ti-o facuse, gasind el probabil un ragaz nesperat. Acum LePetitPrince recunoaste ca s-a dat mare. De cele mai multe ori LeP incearca sa fie un om drept ca altfel nu se poate uita in oglinda fara sa-si traga palme...Acum ca ti-am marturisit si asta sar intr-un picior si cant: "sunt frumusel, sunt frumusel..." stii reclama? Eu mor dupa ea!

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!