Cum poti ramane toata viata un adolescent

Este prima oara cand postez un text care nu-mi apartine. Nu stiu cine e autorul, nu era semnat. Cand l-am citit l-am salvat intr-un fisier. L-am pastrat pentru ca am recunoscut tabloul pe care il descrie, am facut parte din el si stiu ca e autentic. Asa era, asa eram noi in perioada studentiei. Astazi mi-am amintit cu drag de perioada aceea gratie unui nume mentionat de Vania in notele explicative la Tenebre-2. E vorba de Nicu Vladimir un exponent perfect al artistului rebel de care ma indragostisem in liceu - nu doar pentru ca era nebun si frumos ci si pentru ca ma regaseam in el. Miscarea hippie era prost inteleasa de unii atunci ca si acum: ea nu avea nimic de-a face cu consumul de droguri sau cu imoralitatea ci cu spiritul liber. Doream sa ne exprimam si o faceam cum ne ducea capul - parte prin atitudine, parte prin tinuta.
Nu luam in serios cerintele regimului. Spuneam bancuri politice si ascultam Metronom la Europa Libera. Prin muzica m-am apropiat de Occident. Cand l-au ucis pe Cornel Chiriac cred ca abia intrasem la liceu. Dar am simtit moartea lui ca pe o lovitura. Adulmecam briza Occidentului de oriunde. Dintre copertile vreunei reviste sau a unei "placi" de vinil ajunse cine stie cum si la mine, din blugii pe care ii carpeam pana ma carpeau parintii pe mine....imi iubeam parintii si ii ascultam dar iubeam si blugii...veneau din lumea libera. Studiam si in acelasi timp ma bucuram de tinerete. Cautam idoli si gaseam in jurul nostru cativa cu mintile ascutite si libere. Cu ochii atintiti asupra lor, speram.
Iata si tabloul autorului anonim:

"...Intr-o zi eram acolo, la Studentesc si mi se rupea in multe ca venea sesiunea. Si nici remuscari n-aveam, ca mai erau acolo vreo doua-trei mii care-mi impartaseau sictirul didactic. Se statea de dimineata pana seara, nu te plictiseai niciodata, nasol ca nu era camping. Spuneam ca bantuiam pe acolo cu prieteniii si ca pe la ora 6 dinspre seara se anunta in megafoane ca la "tribuna" o sa fie ceva numit "Cantec despre mine insumi" ...n-am inteles prea bine despre ce e vorba dar i-am mobilizat pe amici catre aceasta "culturalizare" pentru ca citisem cu ani in urma poemul lui Whitman,si, ca aproape orice adolescent neinteles si furios, ma regasisem in el. Mai era o jumatate de ora, noi tocmai incheiam meciurile de ping-pong si ne-am dus cuminti sa ne asezam pe locurie de la umbra. Si a aparut Florian (Pittis- n.m). Si a inceput sa ne spuna povestea lui Walt, povestea lui Florian, povestea fiecaruia dintre noi si a tuturor luati laolalta. Si, peste 10 minute nimeni nu mai juca nimic, restaurantele si bufetele erau goale, lacul, terenurile si salile pustii. Mai mult de doua mii de oameni umpleau inefabil preeria americana purtati de masina timpului in Bucurestiul anilor '80. Si aceasta este pentru mine Florian, un mag. Este cel de la care am invatat cum poti ramane toata viata un adolescent".

Autorule anonim, am fost multi care am invatat cum sa ramanem adolescenti toata viata.



Categoria: Alte texte