8 noiembrie 2009

Desfatari

Dunarea - simfonie albastra, il insotise o bucata de drum. Incantarea i se citea pe chip cand exuberanta baroca a Melkului ii dadu o noua binecuvantare si un alt albastru: al frescelor divine. Cand ajunse la Spitz, credea ca exaltarea de care fusese cuprins la abatie nu i-a mai lasat loc in suflet pentru nicio alta desfatare. Dar orasul viticol din jurul Tausendeimerbergului, muntele care povestea - prin insusi numele lui -legenda podgoriilor locului, avea farmecul lui discret. Si acum, visul vitei de vie statea incolacit in fata calatorului, daruindu-i din voluptatea lui rubinie.

PApetit scris pentru concursul de PAfoto organizat de Calin (fireste).
Privind fotografia propusa drept tema ma intrebam daca calatorul nu cumva a lasat paharul la jumatate si a luat-o in sus pe muntele din fata lui; pe creste era soare, inca.


Etichete: Alte texte, PA-uri
Tags: Tausendeimerb, Melk, Dunarea, Spitz

4 comentarii:

  1. Adevărul este că m-aş ascunde într-o podgorie pentru o vreme îndelungată...

    RăspundețiȘtergere
  2. ...mai ales daca podgoria e in Austria, (nu ca m-as da in laturi de la alte tari). Si ce sa faci in podgorie, Cris? Sa scrii?

    RăspundețiȘtergere
  3. Avem un PA cu miros de poezie aici. Se simte in aer...

    RăspundețiȘtergere
  4. @draw
    poezia e pretutindeni daca avem timp si suflet pentru ea

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!