4 decembrie 2009

Gesturi marunte

Femeile au dreptul sa arunce o privire discreta in oglinda chiar si in public. Doar cat sa-si verifice tinuta. Nu mai mult. Daca au nevoie de mai mult pot sa se retraga undeva.
N-am stat eu prin misiuni diplomatice si doar am rasfoit codul manierelor elegante dar stiu ca a te ruja in public e un gest urat. Si daca as putea incadra gestul in categoria celor relativ acceptabile luand ca punct de referinta peronul metroului nu pot lasa de la mine cand e vorba de locuri publice cu pretentii.
Nu ma asteptam ca ieri la o mare intrunire televizata, sa observ pe timpul pauzei, gratie camerelor de filmat care nu erau in pauza, o doamna rujandu-se, fara nici o jena, in public. Gesturi marunte, nu-i asa? Acum nu e o crima, sunt de acord, dar sotul doamnei a facut prea mult caz de bunele maniere intr-o competitie serioasa unde ar fi trebuit sa aseze alte calitati.

Oamenii se nasc si dobandesc pe parcursul vietii o serie de calitati. Dar ca sa fii conducator de popor trebuie sa ai una mai presus de toate. In primul rand trebuie sa poti sa fii foarte stapan pe tine. Dupa confruntarea de ieri de la tv care a pus fata in fata doi oameni ce doresc a ne conduce mi-a fost si mai clar acest lucru. As vrea ca presedintele meu sa nu fie ca un scolar prins cu temele nefacute. As mai vrea ca presedintele meu sa nu se piarda in vorbe de sa nu mai stie de unde a plecat si unde vrea sa ajunga; cand construieste o fraza mai lunga sa nu uite ca fraza respectiva trebuie sa aiba si predicat. Sa mai zic si ca nu-mi doresc un presedinte lipsit de abilitate care sa ridice la plasa exact mingile prin care adversarul sa marcheze? Ce te faci la o masa de tratative dure fara abilitate? Dar sa zicem ca inchid ochii la aceasta lipsa. Discursul sforaitor si lipsit de substanta, insa, chiar ma deranjeaza. Imi aminteste de alti mari demagogi. Demagogia e cleioasa. Incurca si te abate din infaptuiri. Nu are nici o solutie dar isi da cu parerea si te face sa pierzi vremea. Nu as vrea un presedinte demagog. Si as mai vrea putina sinceritate. Macar atat.

3 comentarii:

  1. Ai spus in final : "as vrea mai putina sinceritate" - nu mai multa ?
    Pe mine, la acceasi intrunire televizata de care vorbesti, m-au frapat chipurile distorsionate, schimonosite pe care operatorii le filau de mult prea de aproape. Se vedeau, pe acele chipuri, nopti nedormite din disperarea de a apuca cel mai gras ciolan, depresii inecate in alcool, autosuficienta si aroganta, si cate alte pacate...
    Mi-am luat un creion si o hartie si mi-am vazut de treaba. Dar chiar si asa, doar ascultandu-i, raman la parerea mea cinica : tarisoara mea draga nu se ma face bine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Am vrut sa spun : "aceeasi intrunire", "pe care operatorii le filmau". Graba... :D

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Leo
    Ne-ne-ne! Nu "as vrea mai putina sinceritate" ci "as mai vrea putina sinceritate". Uite si tu ce poate face o inversare...(stiu ca din graba-nu trebuie sa-mi mai spui). Da, m-as multumi cu putina sinceritate. Ca multa nu pot sa pretind de la un om politic.
    Bine i-ai descris! Si ce apucaturi...susoteli cu mana la gura...ras fortat...repede au uitat de prestanta!Bleah!

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!