Gore isi luase de ceva timp un caine pe care, ca orice om rensponsabil, il hranea corespunzator, il spala si il ducea la doctor. De cand cu cainele nu mai avea timp liber. Sau avea, dar trebuia sa-l petreaca cu cainele si prietenii cainelui. Sigur ca isi iubea cainele. Doar de aceea alerga si se juca cu el pe afara pana ramanea fara suflare. Intr-o zi veni acasa si se pravali in fotoliu ostenit. Cainele incepu sa latre, a da, nu-i daduse apa!
"Poftim! - se gandi Gore, cand ziceam sa ma odihnesc si eu putin!"
In timp ce se indrepta spre chiuveta sa aduca cainelui apa, Gore avu o revelatie: Nu omul isi ia un caine ci cainele isi ia un om.
(Astia stiu sa priveasca in obiectiv, nu se incurca).
(Astia stiu sa priveasca in obiectiv, nu se incurca).
Rămân - la câini mă refer - nişte prieteni necondiţionaţi. Mi-a venit în minte melodia "Din bucata mea de pâine am hrănit un om şi-un câine, câinele mă recunoaşte, omul nu mă mai cunoaşte"...
RăspundețiȘtergere:))))...ce bine am ras!!!A ras si feciorasul meu mai mic...si uitandu-se la cainii care stiu sa priveasca in obiectiv,a intrebat:" Care-i cainele lui Gore?"
RăspundețiȘtergereChiar asa ! Te intrebi, la un moment dat : care-o fi stapanul ? Cainele, se pare... :))
RăspundețiȘtergere@crislis
RăspundețiȘtergererecunostinta e rara...la oameni
@angi
Gore e imaginar, compus pe baza de date acumulate din realitate...cainii exista (undeva in Delta)
Feciorasul tau...cred ca e un scump!
@Leo
...tocmai! Stapanul e cainele si ...nu are nimic impotriva, ca sa zic asa.