8 decembrie 2009

Orasul exotic (1)

(Asa cum era asta vara)
Dupa o noapte petrecuta la Murighiol intr-o pensiune, intr-un confort nesperat pentru Delta, ne indreptam spre Mahmudia si in scurt timp ajungem la Tulcea. In spatele hotelului Delta, parcarea larga, plina cu masini ne ofera totusi si noua un loc unde sa ne lepadam masina pentru cateva zile. Luam rucsacii si o luam spre faleza. Ne balanganim pe cheiul Dunarii in cautarea unei posibilitati de a ajunge in inima Deltei. Portul motaie toropit sub soare, ambarcatiunile acostate la chei se leagana abia perceptibil. Nici tipenie de om pe chei, ca si cand, acolo, de regula nu se intampla nimic. O plancarda (veche?) anunta orarul catorva curse spre Sulina, Crisan, Sf. Gheorghe (via Mahmudia). De data asta, va fi Sulina, negresit. Cu ce? Vom vedea. Nu ne lasam inselati de motaiala barcilor mari si mici si ne indreptam spre una dintre navele ce fac curse rapide. N-am reusit sa ne imbarcam ptr prima cursa, era full, programarile si inca ceva pe deasupra. Urmatoarea cursa o aveam peste doua ore - tocmai bine ca sa facem cateva cumparaturi si sa "testam" o bere rece pe o terasa din apropierea Dunarii.
Poreclisem Sulina orasul exotic al Romaniei. Pentru ca se ajungea la el doar pe apa si cu gandul la fostul sau statut de porto-franco ademenitor pentru negutatori din multe colturi ale lumii. Altfel denumirea orasului imi sugera o lumina infipta in intuneric. Ardeam de nerabdare sa vad farul vechi pe care il vazusem in filmul "Toate panzele sus".

La ora imbarcarii, pontonul se umplu de lume plecata la drum "cu catel, cu purcel": rucsaci , saci, sacose; un nene cara niste cazane imense, o tanti impingea un carucior. Localnici, turisti, tineri, batrani, copii. In ciuda harmalaiei de la imbarcare odata ce toti si-au ocupat locurile calatoria a decurs civilizat.

Canalul Sulina trece chiar prin mijlocul Deltei. Drumul de apa o ia printre malurile inverzite, umbrite de salcii ce plang pana aproape de pamant. Inima Deltei pulseaza insa dincolo de stufarisul in care se ascunde din loc in loc cate o barca. Pescarii fac parte din decor. Pasarile tulburate de zgomotul motorului isi cauta plutire in alta parte. Nava isi urmeaza drumul lasand in urma pontoanele gara pe unde se intra in satele insirate de-a lungul canalului. Trecem pe langa Partizani, Crisan, Maliuc. Dupa cca 2 ore de navigatie ajungem in Sulina, cel mai estic punct al tarii.

















Tags: Canalul Sulina,
Delta, Murighiol, Sulina, Partizani, Crisan, Maliuc, Tulcea

3 comentarii:

  1. Frumoasa descriere, mai ales pentru ca e despre Delta mea draga, de care mi-e tare dor.

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am fost niciodată în Deltă, deşi mi-ar plăcea mult să ajung într-o zi acolo.

    Faptul că acel loc e insuficient exploatat din punct de vedere turistic e şi un lucru bun, pentru că locul se păstrează sălbatic, dar şi un lucru mai puţin bun, turiştii putând aduce venituri importante locuitorilor zonei.

    Cred că ar trebui sprijinit mai mult de stat şi păstrat aşa cum e el acum, totuşi.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Leo
    daca iti doresti, o sa o revezi, cu siguranta.
    @Cell
    eu nu prea as vrea sa se "populeze" peste tot sa ramana si zone nealterate cum inca mai sunt

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!