19 martie 2010

Juramant de copil

Dupa ce a terminat de citit "Cei trei muschetari" copilul a fost un timp D' Artagnan. Si D'Artagnan facea in curtea din spatele casei un vacarm de nedescris. Apoi copilul citea alta carte si eram alt erou, negresit unul din cale afara de viteaz. Daca era in pauza de eroi insemna ca se afla in casa bunicilor. Acolo singurul erou era bunicul. Stia atatea snoave incat nepotii ar fi stat ore in sir cu gura cascata sa-l asculte. Dupa fiecare "runda" copilul astepta putin si daca bunicul nu incepea sa povesteasca iarasi, copilul cerea cu glas rugator:
- Acum... alta?!...
Si nu se satura niciodata copilul de povestile bunicului, oricat de multe ar fi spus. De la un timp bunicul incepea sa repete povestile dar avea el un fel anume de a le schimba astfel incat parea ca le spune pentru prima oara. Uneori, bunicul povestea pur si simpu mici intamplari petrecute in sat, adaugandu-le haz iar nepotii radeau si nu se mai dadeau dusi de langa bunic.
-Apai cu voi ma apuca ziua de maine! - spunea bunicul si asta insemna ca insistentele trebuiau sa conteneasca.

Imediat ce a invatat sa scrie copilului a dorit sa scrie o poezie. Si a scris cam asa:
"cip-ci-rip in padure
cip-ci-rip fragi si mure"
Inainte sa rada el insusi de poezia lui, a ras un frate mai mare si de atunci copilul nu a mai compus poezii pana mai tarziu.

Intr-o zi, cand a terminat de citit cartea lui Mark Twain, "Aventurile lui Tom Sawyer", s-a petrecut un lucru neobisnuit. Copilul a luat o hartie pe care a scris cu litere mari si ingrosate: "Jur ca atunci cand voi fi mare o sa ma fac scriitor". Dupa care a pus hartia intr-o cutie goala de conserve, apoi intr-o punga, si a ingropat-o in gradina. Jocurile si bataliile eroilor desprinsi din carti au continuat mult timp prin curte batatorind pamantul aruncat peste juramantul copilului care crestea, invata si facea multe lucruri noi.

Dupa un timp familia copilului a hotarat sa se mute in alt oras, departe. Toata casa se transformase in bagaje si era gata de plecare. Copilul si-a strans si el lucrurile si le-a pus in bagaje. Terminase dar i se parea ca uita ceva. Dupa cateva momente de gandire intensa si-a amintit. A plecat imediat in gradina la locul insemnat cu un bolovan. A sapat si a gasit "comoara". Cutia de conserve era ruginita, dar, inauntru ei a gasit hartia pe care scria cu litere mari si inca vizibile: "Jur ca atunci cand voi fi mare o sa ma fac scriitor". Mai jos scria ceva cu litere mai mici si textul era ilizibil.

Au trecut multi ani, copilul a crescut, a devenit adult dar nu s-a facut scriitor. Si, colac peste pupaza, meseria lui l-a tinut departe de lumea cartilor, a ideilor sau a manifestarii creativitatii de orice fel ceea ce l-a nemultumit tot timpul; lecturile placute de altadata au fost inlocuite cu tot felul de prostii necesare muncii lui pe care a luat-o in serios, mult prea in serios si mult prea mult timp. A purtat in el un gol pe care l-a ignorat asa cum a ignorat si juramantul pe care l-a facut in copilarie.
Morala e sa nu faci juraminte cand nu esti copt.
Morala moralei e ca un copil stie mai bine decat un adult ce trebuie sa se faca.

De la un timp adultul s-a apucat sa scrie una-alta dar e constient ca "niciodata nu e prea tarziu" e o zicere care nu se potriveste oricand si la orice. Isi spune impacat ca e greu sa fii scriitor, n-a fost sa fie si gata. Copilul il trage de maneca si-i spune ca vorbe de-astea implacabile "n-a fost sa fie" sunt de rasul lumii.

Oare ce scria in josul hartiei, acolo unde textul legamantului devenise indescifrabil?
Copilul sustine ca nu scria nimic important, desenase flori si fluturi.
Adultul crede ca scria: "Fie ca juramantul sa nu mi se implineasca daca voi dezgropa aceasta hartie".
Dar in prezenta copilului, adultul nu are curaj sa spuna ce crede. Eticheta: alte texte
Tags: juramant de copil, D'Artagnan, carte, erou, viteaz, bunicul, snoave, nepoti, Mark Twain, Tom Sawyer, meserie, morala, jur, scriitor, comoara, flori, fluturi

2 comentarii:

  1. M-am topit ! Mi-a placut tare mult ! Nu pot sa spun altceva decat ca m-am inmuiat...
    Foarte complexa povestioara, si are un sambure ingrozitor de filosofic. Si are si o bucatica in povestea mea, poate de aia m-am si topit. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu zic sa lasi juramintele copilariei deoparte. Si sa te plimbi mai mult pe foaia de hartie. Arunca ganduri acolo, fixeaza-le cu ochii si la urma vino cu creionul...

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!