Cortina se ridica: scena apare.
Doi tineri jos, iar sus, o luna mare.
Fata – un chip frumos cu zambet dulce
Baiatul – trupes, cu un zeu aduce.
Se-nalta fata incet pe-ale ei poante
se-ndoaie lin lasandu-se pe spate
flacaul o cuprinde, o tine si o simte
o-nvarte, apoi, mainile isi intinde
si o arunca-n sus ca pe o minge
o prinde iar si trupul ei pe trupu-i se prelinge.
Deopotriva tinerii se infioara
Imbratisati, din scena ies afara.
Luna coboara-ncet si tot incet dispare
Se-ntuneca decorul si actiunea moare.
Etichete: poezii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!