15 mai 2010

Darul bunicii necunoscute

In acest an, pe la sfarsitul lui martie, cand natura se caznea sa inverzeasca, am urcat colina pe care e raspandit fara nicio noima un cimitir saracacios, ratacind printre morminte si citind la rand nume de pe cruci. Bunica mea necunoscuta, moarta de tanara, fusese ingropata acolo unde nu mai exista nimeni din familie sau vreun cunoscut, de foarte mult timp. A fost o nebunie de-a mea sa sper ca printre crucile vechi, mancate de timp, as putea-o gasi pe cea cu numele bunicii necunoscute. Pe cele mai multe nu se mai descifreaza nimic, cruci ale nimanui, ca niste oameni fara chip.

Era usor innorat, batea un vant sec si rece si cautarea parea zadarnica. Cruci multe intr-un cimitir fara sfarsit, care se va intinde atat cat va fi nevoie. E loc destul pe coasta. M-am oprit din cautat si mi-am aruncat aruncat ochii in departare, dincolo de gardul ce imprejmuia, pe alocuri, unde nu era rupt, cimitirul. Ma intriga prezenta ochiurilor de apa din loc in loc, si, inca ceva, inexplicabil. Nu mi s-a mai intamplat ca un asemenea peisaj sa-mi retina atentia. Am uitat unde sunt si ce caut si am inceput sa fotografiez cu sete pamantul care adunase, si el, lacrimi in ochi. Nu stiu cum s-a facut, ca, in final, am simtit o usurare si am gasit ca locul are un soi de frumusete, precara, cum nu mai intalnisem. Si atunci am stiut ca am gasit ce cautam. Privelistea aceea era darul bunicii necunoscute.



































Etichete: alte texte, foto

8 comentarii:

  1. ,,pamantul care adunase, si el, lacrimi in ochi,,frumos spus.:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Star, dupa ce simti nu e mare lucru sa spui
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca te-ai dus sa cauti mormantul bunicii necunoscute inseamna ca ai un deficit de iubire.Eu ar trebuii sa ma duc la un mormant de 21 de ani si nu ma duc desii imi pare rau.Cauza este ca acolo mai este cineva drag care nu este scris pe cruce si eu nu am voie sa fac ceva.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tocmai pentru ca deslusesc un anume fel de tristete frumoasa in vorbele tale, imi retin cuvintele.

    RăspundețiȘtergere
  5. dmd
    poate, cand nu esti singur la parinti ti se poate intampla sa crezi ca nu esti destul de iubit. Elimina parerile de rau, mergi acolo, la cineva drag indiferent de restul

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos ce-ai simtit !...
    Am si eu destui bunici necunoscuti, mai toti. Pe bunicul din partea tatalui as fi vrut sa-l cunosc. Poate o sa ma duc si eu vreodata in viata asta sa-l caut prin Dobrogea.

    RăspundețiȘtergere
  7. leo, mai toti? hmmm!
    la noi doi din parintii parintilor au murit tineri dar doar biata bunica necunoscuta a ramas parasita; in tinerete, ai mei i-au facut o cruce de beton; apoi au urmat oftaturi ca ar trebui...am vrut sa-i bucur, sa le spun ca am fost, am gasit, am aprins...sa fie si ei impacati, sunt la apus.

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!