Printre pleoapele pe care le tinea cu greu intredeschise zari un rubin mare si rotund. Nu i-au placut niciodata rubinele. Dupa un timp rubinul se facu galben si pietonii incepura sa grabeasca pasii. Apoi aparu un smarald mare si rotund pe care il zari doar o fractiune de secunda inainte ca oboseala sa-i suprime orice zvacnire de vointa. Pleoapele ii cazura grele peste ochi si atipi. Se trezi intepata in auz de claxoane si tipete:
-Nu vezi ca-i verde?
-Ia mai duceti-va...Nu mai poate omu' sa se viseze pieton!...
Eticheta: PA-uri
frumosi ochi...
RăspundețiȘtergeremi-ar placea sa-i vad pe toti trei aprinsi o data, ca in desenele copiilor :)
ajna
RăspundețiȘtergerea, desenele copiilor, asa trebuie ca e!
m-ai facut sa zambesc, multu'.
Semaforul...pietre pretioase!Hmmm! ...nu mi-am gandit niciodata asa !
RăspundețiȘtergereFrumos!
Pai cand e noapte si aproape visezi la volan...numa' ca te trezesc altii exact cand erai si tu pieton!
RăspundețiȘtergere