1 iulie 2010

Casto-castoc

Nu tin minte sa fi auzit pe cineva, in orasul copilariei mele, spunand "misto!". In schimb se spunea "casto" (poate castoc?). Vedeai o bicicleta noua, spuneai: "Ce bicicla castoaca!"
Sau, cand achizitionam un timbru mult ravnit (faceam schimb cu dublurile) si apoi il aratam altor copii auzeam un sincer: " Ce casto!"
Azi, admirand niste poze primite de la o distinsa persoana, de prietenia careia ma bucur in ultima vreme, fara sa stiu ce am facut pentru aceasta - multumesc Mel! - m-am trezit exclamand: "Casto de tot!". Cred ca e semn bun!
Eticheta: scurte

4 comentarii:

Hai, curaj!