Nu privim oamenii strazii, ne deprima. Ii vezi fara sa vrei, s-au inmultit. Opresti la semafor si vezi pe dreapta un barbat neras cu un bagaj voluminos..."un om fara casa", gandesti, e adancit in gandurile lui si numai de tine nu-i arde, il observi pe furis, sa nu te vada: adidasi, blugi si geaca – ponosite dar nezdrentuite (inca), figura de intelectual.
Inseilezi scenarii: „Poate si-a pierdut serviciul si nu a mai putut sa-si intretina familia, a suferit, s-a refugiat in bautura, a decazut, familia l-a respins", neaparat o drama. Nu mai apuci sa "fabrici" variante, culoarea semaforului se schimba si demarezi. Mai tarziu, iti revine in minte imaginea omului strazii, te intrebi daca si cat e de vinovat... Esti tentat sa spui ca daca si-a pierdut serviciul trebuia sa gaseasca o solutie, sa sape santuri, sa mature strazi. Dar daca mintea umana are un moment critic in care se scurtcircuiteaza, se dezlipeste efectiv de normal si intra intr-o zona in care singura realitate care conteaza e ce mananci cand simti o durere in stomac? Suna un telefon si realitatea omului strazii dispare. Ziua lui sta, a ta curge. Nu te mai gandesti niciodata la el.
Nota: Acesta este un text inspirat de o situatie reala.
Dupa ce l-am scris mi-am amintit de etapa 5 a concursului Orasul PA - tema "Semaforul; textul acesta ar fi mers daca nu ar fi fost asa de lung.
M-am distrat „ajustandu-l”. In cateva minute l-am facut de 687 semne si in alte cateva „am schimbat "pe ici pe colo in punctele esentiale” si l-am adus la forma de mai jos (499 semne)
Vorba e: mai spune acelasi lucru? Eu nu va spun parerea mea ca sa nu influentez in vreun fel parerea voastra pe care mi-ar placea tare mult sa o cunosc.
Iata ce a iesit dupa ajustare:
Stai la stop si vezi un om al strazii. Il observi: adidasi, blugi si geaca – ponosite, nezdrentuite, figura de intelectual. Cum a ajuns asa? Faci supozitii: poate si-a pierdut serviciul si neputandu-si intretine familia s-a refugiat in bautura, apoi familia l-a respins. Nu se poate, trebuia sa gaseasca o solutie, sa nu ajunga asa! Dar daca mintea umana are un moment critic in care se dezlipeste de normal? Realitatea altora conteaza prea putin, dispare imediat ce se schimba culoarea semaforului.
Etichete: PA-uri, Orasul PA
poezii, proza arhiscurta (PA-uri), poze, drumuri, munte, mare, brazi, alti copaci, flori, cer, nori, samburi, apusuri, rasarituri, evenimente, taceri, treceri, jucarele, versuri, cuvinte dragi, nascociri, trairi, povesti, legende, locuri frumoase, oameni frumosi, animalute, vazute, auzite, traite, simtite, fotografiate, foto-incercari, alte incercari, constatari, observatii, proteste, dezbateri, mirari, fotografii si iar fotografii… si ce-o mai fi. www.zbateri.blogspot.com
Sunt carcotasa si zic ca ai papat un semn, ca e "om al strazii". :D
RăspundețiȘtergereParerea mea ?
Pai eu am inceput sa evit sa scurtez textele. Daca iese mai lung, e musai sa-l las asa. Sunt texte care nu spun tot daca sunt ciopartite. Nu-l mai bag in concurs, spun ce am de spus si-l bag la "exercitii de proza scurta". Pam-pam !
Sunt sigura ca si tu consideri ca textul, asa, scurtat, nu mai spune ce vroia sa spuna.
Apropo de tema in sine... Uneori ii compatimesc, alteori sunt rea trimitandu-i in gand la munca. Dar cine sunt eu sa judec ? Cine stie prin ce imprejurari a ajuns astfel ? Peste tot ii vezi pe acesti decazuti, cine sta sa le asculte povestea ? Ne vine mai usor sa ne-o imaginam in secunda in care trecem pe langa ei.
multumesc pentru parere!
RăspundețiȘtergere(am pus la locul lui "i-ul", nu-l papasem de tot!)
Mai e unul, la textul mai mare : "Suna un telefon si realitatea omului strazi dispare".
RăspundețiȘtergeres-au "multiplicat" si la noi în ultimii ani, comme les champignons après la pluie si de toate vârstele, dar ce-i mai trist si mai revoltator e sa vezi mame+copii...:-( ader la frazele ultimului paragraf al d-nei/d-rei "Leo".
RăspundețiȘtergere===
@"Nu te mai gandesti niciodata la el."
- no way, memoria (mea!) vizuala "lucreaza"...
Leo, multumesc mult, reactioneaza cu intarziere cand tastez si eu trec mai departe cu scrisul, ramane asa daca nu recitesc textul,vezi, de aceea sunt bune PA-urile (fiind scurte poti reciti iute-iute) altfel iti trebuie o Leo, o sa-ti confectionez o simbrie dintr-o floricica
RăspundețiȘtergereMel, e cel putin un disconfort...
RăspundețiȘtergereSar'na, primesc, am pregatit vaza si apa.
RăspundețiȘtergere(Daca observ ca lipseste ceva sau ceva e in plus, spun. :P )
sar'na eu nu tu!
RăspundețiȘtergerevineeee...
referitor la tema in sine: Melanie are dreptate, imaginea oamenilor strazii lucreaza in noi. Ca dovada, textul l-am scris nu cand am intalnit acel om ci mult mai tarziu. Imaginea lui nu mi s-a sters nici acum de pe retina
RăspundețiȘtergere