Nevoia de scantaie tot insistasa fac loc gandului sa zboare
pe cerul de culoare optimista
sa fiu din nou pasarea-om calatoare
Cu aripile frante nu pot zace
de vor durea sau nu, voi sti atunci
caci gandul zborului nu imi da pace
cat voi putea sa ma tarasc pe branci.
Eticheta: poezii
Gata micule prinţ, am dat torţa mai departe.:)
RăspundețiȘtergerehttp://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2010/07/prezentare.html
cine n-ar dori sa zboare si sa fie LIBER(a) cu-adevarat?!... mi-a placut asociatia gând-zbor-gând...
RăspundețiȘtergerescrie, scrie, iarasi scrie...
cea mai buna terapie!!!:-)
e singur rima de care-s capabila.
N.B. am o admiratie infinita si-un respect sincer pentru cei care scriu versuri cu rima; as mai adauga si cei care stiu sa cânte la un instrument.
Buna mea Melanie, tu canti foarte bine la...suflet
RăspundețiȘtergerestar, sa speram ca va continua plimbarea prin Orasul PA, "primarul" a zis undeva ca jocul a cam "rasuflat"...faptul ca tu ai preluat stafeta ma bucura, as fi avut remuscari daca se oprea jocul din cauza mea, stiam eu ca predau cui trebuie, multumesc frumos pentru preluare!
RăspundețiȘtergereUltimele doua versuri m-au impresionat in mod deosebit. Imaginea e foarte puternica.
RăspundețiȘtergereVorba lui Mélanie, bine ca mai scrie cineva versuri cu ritm si rima !
e puternica pentru cei ce inteleg ce-i zborul, Leo
RăspundețiȘtergere