16 iulie 2010

Pasare-om

Nevoia de scantaie tot insista
sa fac loc gandului sa zboare
pe cerul de culoare optimista
sa fiu din nou pasarea-om calatoare

Cu aripile frante nu pot zace
de vor durea sau nu, voi sti atunci
caci gandul zborului nu imi da pace
cat voi putea sa ma tarasc pe branci.

Eticheta: poezii

6 comentarii:

  1. Gata micule prinţ, am dat torţa mai departe.:)
    http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2010/07/prezentare.html

    RăspundețiȘtergere
  2. cine n-ar dori sa zboare si sa fie LIBER(a) cu-adevarat?!... mi-a placut asociatia gând-zbor-gând...

    scrie, scrie, iarasi scrie...
    cea mai buna terapie!!!:-)
    e singur rima de care-s capabila.

    N.B. am o admiratie infinita si-un respect sincer pentru cei care scriu versuri cu rima; as mai adauga si cei care stiu sa cânte la un instrument.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna mea Melanie, tu canti foarte bine la...suflet

    RăspundețiȘtergere
  4. star, sa speram ca va continua plimbarea prin Orasul PA, "primarul" a zis undeva ca jocul a cam "rasuflat"...faptul ca tu ai preluat stafeta ma bucura, as fi avut remuscari daca se oprea jocul din cauza mea, stiam eu ca predau cui trebuie, multumesc frumos pentru preluare!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ultimele doua versuri m-au impresionat in mod deosebit. Imaginea e foarte puternica.
    Vorba lui Mélanie, bine ca mai scrie cineva versuri cu ritm si rima !

    RăspundețiȘtergere
  6. e puternica pentru cei ce inteleg ce-i zborul, Leo

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!