Cate ceva despre Busteni

Nu stiu de ce m-am apucat sa scriu despre Busteni, poate pentru a indemna si a ma indemna la drumuri in care se regaseste caldura zilei pe culmi, mai aproape de soare.
De curand am aflat ca printre primele excursii facute in Bucegi a fost cea a unui profesor de la Colegiul Sf. Sava, in 1838. Acesta a urcat pana la Varful cu Dor. Un montaniard "inrait" a fost pictorul Nicolae Grigorescu. Despre Badea Cartan se stie ca strabatea muntii cu traista doldora de carti manat de dorinta lui de reintregire a neamului romanesc, bietul de el murind rapus de o avalansa in anul 1911- a fost ingropat in cimitirul din Sinaia.
Primele poteci, adaposturi, cabane, marcaje de trasee s-au nascut datorita entuziasmului iubitorilor de munte care s-au asociat in diferite grupuri, societati carpatice, cluburi alpine etc. Tot dragostea pentru munte a tinut in viata traseele marcate si ce se gaseste pe ele, dar, din pacate, se gasesc "iubitori ai muntelui" care doar strica ce au facut altii.

Din studentie pana acum, am coborat in gara Busteni de nenumarate ori - e un fel de a spune, adevarul e ca nu mai tin minte decand n-am mai fost cu trenul - in vremea studentiei calatoream exclusiv cu trenul, de cele mai multe ori "imi permiteam" sa merg cu "Naşu" - nu Radu Moraru, naşul CFR.
Din Bucuresti pana la Busteni pe DN1 faci 130 km. Daca iei trenul alegi ruta Bucuresti-Brasov (Buc-Ploiesti-Sinaia-Predeal-Brasov). Daca vii dinspre Brasov treci prin Timis, Predeal si Azuga, si dupa 40 km ajungi la Busteni. Dinspre Bran-Rasnov este o sosea care intra in soseaua nationala si de acolo mai sunt doar 10 km pana in Busteni.
Mai este o cale de acces dinspre Targoviste, pe soseaua care traverseaza muntele "Paduchiosu"(cca 1000 m altitudine).

Orasul Busteni e situat la 900 m altitudine intr-un cadru natural pitoresc: de-o parte a culoarului Vaii Prahovei, Muntii Garbova se infatiseaza cu spinari ce-si domolesc inaltimile pana ajung in vatra orasului in timp ce pe partea cealalta abruptul Bucegilor pare ca striveste culoarul cu un perete stancos ce suprima monotonia peisajului cu creste severe si grohotisuri. Ambele parti ale culoarului sunt marginite de un brau varde alcatuit din foioase si, mai sus, de conifere. Abundenta copacilor au permis prelucrarea lemnului, chiar denumirea orasului vine de la vechea indeletnicire cu bustenii. Padurile s-au regenerat si sunt inca pe pozitie primenind permanent aerul orasului, dar nu suplineste ceea ce nu fac edilii: curatarea orasului. Cum acolo vantul bate cam tot timpul anului si edilii nu-si fac treaba mi s-a intamplat sa renunt la a da o raita prin Busteni din cauza rafalelor de praf care ma insoteau. Cel mai bine e in padure si mai ales sus, pe culmi.

In oras e placut sa te plimbi pe strazile de langa padure sa te uiti la case, la florile din curti... Mai ai si cate ceva de vazut, am mai aratat ceva aici si aici. Dar cel mai placut lucru pe care il poti face in oras, e sa iti plimbi ochiii pe coamele Bucegilor. Privite de jos, din oras, inaltimile sunt coplesitoare. Te uiti timid la verticala stancoasa si inima ti se strange. Luat cu rabdare, traseu cu traseu, fara a-l subestima, ajungi sa supui muntele, la pas. Dupa ce o faci si-l privesti din nou de jos e altfel: el mandru, tu mandru. Cauti din ochi crucea de pe Caraiman si cand o gasesti o privesti ca pe un vechi prieten.



Tags: Busteni, Bucegi, oras, bustenari, copaci, brazi, soare, padure, verde, peisaj, pitoresc, montaniard, crucea, munte