Je me souviens...

E vineri si s-a dus vara...
Aud zeii cantand la harpe. Poate e doar un bouzouki coborat din lautele Persiei antice si Bizantului. Suspina ritmic pana cand se dezlantuie, invaluitor.

...Cei doi prieteni din Creta dansand zeimbekikos cu gesturi profunde, calme, studiate...

...Oare unde am vazut revarsarile de bocanvillia?
Ce conteaza, sunt peste tot, in Grecia "serioasa" - continentala, sau in insule, unde grecii vin vara si pleaca cand se raceste vremea. Inca n-au plecat, i-as mai gasi. Pleaca toamna tarziu.

...Insulele nelocuite...unele chiar sunt nelocuite. Mi-as face o coliba ca a lui Robinson Crusoe si o monastiriki. De ce-mi trece prin cap "Catedrala neamului"?
Vor sa faca o catedrala de neam prost, mare cat toate zilele... sa incapa tot neamu'. Ca si cand nu te-ai putea ruga oriunde, oricand, intre pereti sau fara pereti...

...Pofta de carne a corfiotilor...corfioti vegetarieni nu exista. Iar cu "carnivorii" la masa nu-ti merge! Ori mananci cu degetele mielul ori nu-l mananci! Numai prin contactul intim al carnii tale cu carnea mielului poti descifra dichisul artei cu care a fost preparat...

...Grecii cu copiii dupa ei...
Grecii vorbind tare ca si cand s-ar certa doar fiindca sunt energici. Din aceiasi cauza rad tare, cu pofta, dar stiu sa rada si pe dinauntru, cu ochiii.

Ce e cu titlul asta en francais? Ce-mi veni?
As lipi un pic de rafinament frantuzesc, peste tumultul grecilor, sa fie ca o urma de parfum care sa-ti intre in nari, discret, sa nu stii de unde vine. Dar as face asta numai in joaca, rafinamentul grecesc e unul special, ferm, cu radacini adanci. Trebuie lasat asa cum e.

Tags: vara, zei , harpe, bouzouki, bocanvillia, insule, Robinson Crusoe, catedrala neamului, carne, miel, arta, tumult, greci, rafinament, parfum