Copilul intreaba intr-o buna zi:
- Mama, ce viseaza graul, stii?
- Visul graului e painea.
- Daaa? Inseamna ca porumbul
Viseaza mamaliga, nu-i asa?
(una care nu explodeaza, fireste
ci se lipeste, metodic, de deste!)
- Mamaliga ai spus? - sare pescarul,
E buna de momeala, de dat la peste,
spune el fix ceea ce gandeste.
Si mormaie, aiurea:
Daca norocul nu te paraseste
Poti spune c-ai malai sau c-are balta peste!
- Are si broaste, balta,
matasea mea, si papura, si stuf -
Oracai raspicat, cam cu zaduf,
O broasca nebagata in seama,
Ceea ce este similar c-o drama.
- Dar balta, ce viseaza?"
-se intereseaza-un racusor,
mergand inapoi, de zor.
- Eu cred,- spuse un licurici
care nu se stie cum a ajuns aici-
ca balta viseaza sa fie lac.
- Atat am de spus! - adauga el posac
Din cauza ca luna tocmai aparu, infantila,
Facand luminita lui complet inutila.
:) Te îmbrăţişăm, cu drag.
RăspundețiȘtergereFrumoasă foc poezia ta.
Multumesc Adele! Va imbratisez si eu.
RăspundețiȘtergereÎmi plac visele tale pline de optimism...
RăspundețiȘtergerepoezia a pornit de la un dialog real...era mic, scotocitor si intelegea cam tot ce i se "livra", un partener de joaca pe cinste!
RăspundețiȘtergere