5 noiembrie 2010

Adrian Paunescu s-a dus...


O stire fugarita de-alte stiri
Ma duce inapoi, printre amintiri...

Nu pot sa cant ce am cantat odata
Alaturi de-o multime entuziasmata,
Nu pot nici sa recit al Poetului vers
Azi, cand ma doare al lumii mers.

S-a dus un mare fauritor de stihuri
Sa bata-n poarta altor vami
S-a dus cam trist si bantuit de duhuri
Mult incercat de viata si de vremi.

S-a mistuit in feluri multe de iubire
E greu la ele si cu gandul sa ajungi,
A semnat versuri pentru nemurire
Liderul generatiei in blugi.

Numele tau, Poetule, ne-aduna, cum ai vrut
Neam langa neam, aici si peste Prut
Soptim, tinand o carte a ta in mana,
Nemuritorule, odihna buna!

Nu cred c-ai sa te superi ca eu am indraznit
Sa-ti spun in versuri cele ce-am gandit.
Mi-e greu sa vad cum voi va duceti, rand pe rand,
Vor fi altii ca voi? Nu cred, nu prea curand.

2 comentarii:

Hai, curaj!