Micul print de Antoine de Saint Exupery

Capitolul 3

Mi-a trebuit un timp îndelungat pâna când sa pot pricepe dincotro venea. Micul print, care îmi punea o multime de întrebari, parea ca niciodata nu le aude pe-ale mele.
Nu m-am lamurit deplin decât încetul cu încetul, si asta datorita unor cuvinte pe care le rostea întâmplator. Asa, de pilda, când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea complicat pentru mine), m-a întrebat:
- Ce bazaconie mai e si asta?
- Nici o bazaconie. Asta zboara. E un avion. Avionul meu.
Si i-am adus la cunostinta, cu mândrie, ca eu zbor. Atunci el a exclamat:
- Cum? Ai cazut din cer?
- Da, i-am întors-o eu cu modestie.
- O! asta-i buna...
Si micul print izbucni într-un dragalas hohot de râs care pe mine m-a suparat destul de mult. Nu-mi place sa râda nimeni de nenorocirile mele. Apoi, adauga:
- Atunci si tu vii tot din cer! De pe ce planeta esti?
Întrezarind pe loc o licarire în taina care îl învaluia, l-am întrebat numaidecât:
- Va sa zica, tu vii de pe alta planeta?
El însa nu mi-a dat nici un raspuns. A clatinat încet din cap privindu-mi avionul:
- Ce-i drept, cu asta nici nu poti sa vii prea de departe...
Si multa vreme s-a pierdut în visare. Apoi si-a scos oaia din buzunar si s-a cufundat în contemplarea comorii sale.
Va închipuiti cât de mult m-a putut nedumeri crâmpeiul lui de marturisire în legatura cu „celelalte planete”. De aceea m-am straduit sa aflu mai multe.
- Dincotro vii tu, prichindelule? Unde e „acasa la tine”? Unde vrei tu sa-mi duci oaia?
Mi-a raspuns, dupa o tacere îngândurata:
- E bine ca mi-ai dat si-o lada; asa, va avea si ea o casa peste noapte.
- Sigur ca da. Si daca esti cuminte, am sa-ti dau si-o funie, ca s-o priponesti în timpul zilei. Si-un tarus.
Propunerea asta, dupa cât mi s-a parut, îl mira pe micul print:
- S-o priponesc? Ce idee nastrusnica!
- Pai, daca n-o priponesti, se duce cine stie unde si se pierde...
Si din nou prietenul meu izbucni într-un hohot de râs:
- Si unde-ai vrea sa se duca?
- Oriunde. Unde-o vedea cu ochii...?
Micul print rosti atunci cu multa seriozitate:
- Nu-i nimic. La mine-acasa e atât de strâmt. Si, cuprins de-o usoara melancolie,
adauga:
- Unde-oi vedea cu ochii nu poti ajunge prea departe...

Capitolul urmator
Capitolul precedent