Asa ca imi las gandul sa plece cu sorcova pe unde vrea. S-a dus tinta in Montmartre unde n-a zabovit ca imediat si-a amintit de un Monmartre mai mic pe care arde de dorinta de a-l vedea.
A aflat de el asta vara cand a citit o legenda undeva, in Belgrad.
In capitala Serbiei am stat pret de cateva ore, timp insuficient ca sa pot povesti despre oras dar destul ca sa-mi doresc sa revin. A fost o trecere, o alta trecere in stilul meu de a vedea locuri.
Ce-mi amintesc e ca am trecut peste un pod pe sub care Sava curgea grabindu-se la intalnirea cu Dunarea noastra (sic!) - am reusit sa scot din ceata asezata peste lectiile de geografie ca Belgradul e locul unde Dunarea se intalneste cu Sava (lucru pe care l-am verificat acum ca sa nu scriu prostii).
Apoi am traversat orasul si am descins in centru unde am petrecut cateva ore pe strazile lui pietonale cascand ochii la cladirile impozante pe care nu m-as satura sa le privesc ore in sir.
Am facut doar cateva fotografii, lucrurile se petrec mereu la fel: depind de altii si abia fur putin timp pentru mine. Dar i-am promis Belgradului ca o sa revin si o sa il cutreier la pas pana ce pietrele caldaramului imi vor insemna in talpi lucruri de neuitat.
Cat despre legenda despre care pomeneam la inceput, o las pe mai tarziu.
UPDATE 23.09.1011
am postat a doua zi legenda promisa, aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!