Papa bun

Cand vine vorba de « papa bun » unii se gandesc la o mancare gustoasa.
Eu nu ma pot gandi decat la tatal meu, m-am obisnuit sa-i spun « papa ». A fost un parinte bun desi cand eram mica, mica de tot, pe vremea cand nu stiam sa spun decat mama, tata, nani, adica somn, si papa, adica ceea ce venea la gura mea cu lingurita, m-a cam chinuit. Tata stia o boaba de franceza si tot voia sa-mi bage in cap ca el e papa, nu tata, ceea ce eu nu voiam sa cred de vreme ce cascam gurita si asteptam lingurita.

(PA scris si trimis laconcursul PAfta buna, ieri)