Nicicand cuvintele n-or zace in robie
Zbaterea lor imi tot cere sa le pun la un loc
In forma lor sublima numita poezie
E dulce sau amara, e din apa sau foc.
Cuvintele ma dor daca nu ies din mine
Mi-atarna plumb in suflet atins ca de deochi
Si daca versul nu imi suna bine
Mi-apare ca prin farmec o cuta intre ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!