Incerci sa extragi capatul unui fir dintr-un ghem de ate incalcite. Vrei sa descalcesti atele ca sa dapeni un ghem frumos. Il gasesti, tragi de el, dapeni. O vreme firul se extrage usor si ghemul prinde contur. Apoi apare un nod.
Tragi, smucesti, incerci sa separi firul de depanat de restul firelor, degeaba, se blocheaza, te incurca nemernicul de nod, e de nedesfacut. Daca scapi de nod eliberezi firul si continui depanatul.
Rupi.
Innozi.
Acum firul se extrage usor si reiei depanatul.
Ai vazut? Merge!
Jubilezi.
Ghemul se dapana, se mareste. Cand sa te obisnuiesti cu binele se formeaza alt nod, in jurul lui un guguloi, incalceala dracului!
Rupi. Dapeni fara greutate, dapeni iar, dapeni, dapeni pana rupi. Pana la urma ajungi la capat, ghemul nu e chiar frumos cum ai crezut ca va fi dar s-a depanat.
Viata porneste de la un capat. Te duci pe firul ei, si, fire entuziasta, rupi si inozi cu spor de mai multe ori.
La drept vorbind problema cu nodurile, ruptul si innodatul e mult mai simpla... Ajungi oricum la capatul celalalt al vietii.
Tags: viata, fire incalcite, descalcite, depanat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!