Pitic cum sunt, mult timp am crezut ca eu n-am tata ca toti copiii, sau, cel mult, am si eu undeva in lume, o jumatate de tata. M-am obisnuit cu acest gand, chit ca maica-mea ma tot zgandare sustinand ca domnul Separache e tatal meu. Cum as putea s-o cred? Domnul Separache e o prajina de om de doi metri pe cand eu am 90 de cm cu tot cu bocanci - piticii poarta tot timpul bocanci. Despre domnul Separache, unii spun ca e un om de nimic. Altii spun ca e un pitic de om si asta imi cam da de gandit.
Text scris pentru concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!