Pe o strada laturalnica din Bucuresti dupa care aproape incepe campul, pe care ajungi de nevoie caci altfel n-ai ce cata pe acolo daca nu ti-ai propus sa vizitezi blocuri gri, te asteapta o surpriza.
Stim toti cum sunt cartierele cu cutii de chibrituri asezate unele peste altele (asta e o formulare-cliseu dar cum sunt si reporteri adevarati care baga clisee la greu... sigur ca daca as fi pe un stat de plata as face niste eforturi!).
Stim si cum este imprejurul blocurilor gri - buruieni si garduri care le pazesc.
In ultima vreme lucrurile s-au mai schimbat, in jurul unor blocuri au aparut locuri verzi, aranjate frumos, dar ceea ce am gasit pe strada cu pricina arata o preocupare pentru frumos asa cum romanii, de regula, au numai pentru curtea proprie.
Nu sunt fan "pitici de gradina" sau alte chiciuri de ghips sau cauciuc, la mine daca nu-i mâta, cainele sau calu' (exagerez putin) slobod prin curte degeaba pui o caruta de pitici; dar mi-au placut aleile cu dale de piatra, casuta pasarelelor din copac si roaba de lemn.
Cel mai mult, insa, mi-a placut ca locul din fata blocului a fost tratat ca propria curte.
Sper ca fotografiile sa fie graitoare, dati click pe ele pentru a le mari sa vedeti mai bine, s-ar putea sa va placa...
Nota 10 oamenilor care au grijă ca spaţiile verzi să rămână, totuşi, verzi. Degeaba aruncă toată lumea vina asupra primăriilor dacă propretarul de rând nu se preocupă de peisajul din faţa propriului balcon.
RăspundețiȘtergereTotal de acord cu tine, Ana.
RăspundețiȘtergereBun venit, te mai astept!