Nevoia mea perpetua de zapada se asociaza cu nevoia de a trai intr-un loc curat asa cum orasul nu prea e, caci, cand nu e zapada, e praf (care praf ma terorizeaza, mai ales cand bate vantul si-l simt pe buze).

Au trecut cateva zile, n-a mai nins, in schimb a fost un ger cumplit care a asmutit pana si pe iubitorii iernii impotriva ei. Zapada s-a murdarit si s-a asprit, nu mai e buna nici de facut oameni de zapada... Dar asta nu ma face sa uit ca abia o asteptam pana nu demult si cand s-a asternut prima oara pe anul asta am dat fuga s-o imbratisez si era alba si sclipitoare, calda de alba si sclipitoare ce era! Asa o s-o tin minte si o s-o astept si la anu'!