“A gresi e omeneste” … isi repeta incercand sa se convinga pe sine ca totul poate sa treaca drept o greseala, desi, stia foarte bine ca chirurgii n-au voie sa greseasca, cel putin nu in felul in care gresise el, operand piciorul sanatos. Se socotea un chirurg bun, asa il socotea multa lume. Era, insa, ceva ce stia numai el: niciodata n-a stiut care-i stanga si care-i dreapta. Se gandea ca, daca ar fi facut armata, poate, lucrurile ar fi stat altfel. Poate.
Nota: acest text este inspirat din realitatea noastra cea de toate zilele. Din pacate.
etichete: proza arhiscurta, PA-uri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!