Pseudonimul nu inseamna ca iti pierzi identitatea. Dimpotriva, e un bun camuflaj care iti permite pastrarea identitatii nedorind sa te adaptezi cerintelor lumii exterioare. Lumea exterioara nu prea viseaza. Lumea exterioara te crede slab(a) daca faci versuri. Lumea exterioara va spune ca esti vulnerabil(a) si va actiona fata de tine in consecinta daca ii spui ca ai pastrat copilul din tine.
Pseudonimul meu e o declaratie: am un personaj favorit, Le Petit Prince, eroul lui Antoine de Saint-Exupery.
Uneori, are şi pseudonimul avantajele lui... Personal, nu sunt de acord cu el...
RăspundețiȘtergerenici eu nu eram de acord sa semnez altfel decat cu numele real dar apoi am cazut de acord (cu mine); atata timp cat nu fac sub acoperirea pseudonimului altceva decat as face sub nume real...
RăspundețiȘtergereAvantaje? in afara de cele de mai sus nu m-am gandit la altele
Da ! Si eu cred la fel. Avem tot dreptul sa ne numim cum vrem noi si cum simtim noi mai bine in aces mediu. Aici suntem mai adevarati ca nicaieri si pseudonimul nu mai inseamna camuflare, ci numele nostru adevarat. Eu sunt pentru ! :D
RăspundețiȘtergereEu am ajuns la o vârstă la care mi-am zis că lucrurile pe care le scriu pe cele două bloguri ale mele sunt parte din mine. Asta aduce o doză de risc, riscul expunerii. Pe care mi l-am asumat. Asa că am ales să le semnez cu numele meu. Am încercat doar să tin apele cât de cât separate.
RăspundețiȘtergereDar fiecare alege calea care i se pare mai potrivită. Eu cred că jocul pseudonimelor (suna mai bine decât nickname!) are farmecul lui.
@Calin,
RăspundețiȘtergereare farmec dar si asumarea are!
Pentru cei ce se ocupa cu scrisul e mai firesc sa semneze cu numele real, cred.