30 octombrie 2009

How much is the doggy in the window

Locul unde i-am intalnit era unul cu vad comercial: o parcare unde se adunau gospodarii din satele raspandite de-a lungul culoarului Rucar -Bran sa vanda produse facute de ei, in casa. Gasesti pe “botul” masinilor, sau pe alte tarabe improvizate, branza de burduf in coaja de brad, carnati afumati, siropuri naturale din muguri de brad, miere, dulceturi. N-ai cum sa le ignori existenta; acolo e musai sa opresti. E unul din locurile de belvedere ce ofera mai mult decat cele obisnuite pentru ca de acolo poti vedea, in acelasi timp, crestele Pietrei Craiului si Bucegilor. Alaturarea celor doua masive muntoase face peisajul coplesitor. Ochii iti aluneca roata dezmierdand departarile pana cand ajung de unde au plecat iar gandurile ti se lasa in voia coamelor muntoase. Extazul ar fi deplin daca n-ai observa in imediata apropiere un fapt ce te aduce rapid cu picioarele pe pamant.

La inceput nu realizezi ca ghemotoacele de lana expuse spre vanzare sunt catelusi. Unii dintre cei mai dragalasi, ciobanesti mioritici decazuti - fara voia lor - din mareata misiune de a deprinde, pe langa parintii lor, cum sa apere pana la ultima suflare avutul eventual viata stapanului si prietenului lor, omul. Vanzatorii nu cred sa fi fost ciobani. Ciobanii nu ar vinde copiii prietenilor lor.

Tinuti intr-o cutie de carton unde abia aveau loc sa stea, cu toata blanita lor pufoasa, pareau zgribuliti de frig si tristi. Noroc ca erau luati in brate din cand in cand. Lumea se uita la ei si-i puneau repede la loc, din cauza mirosului de excremente capatat din sederea in cutia aceea insalubra.

Incepe sa-mi sune in cap: “Puneti mana pe Vasilica ca sa aveti noroc tot anul !” si revad o scena cu un vanzatorul de noroc intalnit inainte de Anul Nou prin piata. Vasilica era un mielut slabut, insuficient dezvoltat pentru a fi despartit de mama lui si tarat pe strazi...

Sunt pui lipsiti de noroc, care suporta povara singurei lor vinovatii : dragalasenia.

9 comentarii:

  1. Da, ştiu despre ce vorbeşti. Îl ştiu şi pe Vasilică.
    Mie nici la circ nu-mi place să văd dresuri de animale. Îmi este milă de ele. Cum ne jucăm noi cu viaţa lor, decizând de parcă am fi nişte zei...

    Frumoasă descriere ai făcut acelei zone. Aproape am simţit mirosul tarabelor şi aproape am fost acolo să văd peisajul montan.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce tristutzi sunt catelusii din vitrina... :((
    Vorba lui Cell : nici la circ, da' nici la gradina zoologica nu suport. Si, uneori, mi-e mila si de cainii cu botnita si lesa, care sunt bruscati de stapanii lor, iubitori de animale...
    Cumpara cineva cateii ciobanesti ? Cat costau ?

    RăspundețiȘtergere
  3. @cell
    multumesc ca ai trecut pe la tarabe si regret ca te-am intristat...e nedrept ce se intampla, sa se faca si la noi "politia animalelor " si sa-i amendeze

    RăspundețiȘtergere
  4. @Leo
    n-am intrebat cat costa, sper sa nu fi cumparat vreun iresponsabil care sa nu le poata oferi ce au nevoie - in primul rand multa libertate.
    Sper sa fi dobandit stapani buni...dupa mine sunt cei mai frumosi caini iar despre spiritul lor de sacrificiu si vitejie circula multe legende...atasamentul lor nu cunoaste margini si au o inteligenta a simturilor rara

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiu zona. E intr-adevar splendid.
    Sa stii ca am cumparat si eu produse de la tarabe (mai putin caini vii), dar fiind miezul verii, am avut o usoara senzatie de ranced/vechi. In fine...

    Eu cresc acasa un caine si nu l-as da pentru un milion de oameni. Insa, cand e vorba despre pui trebuie sa gandesti asa: 1. daca ii tii pe toti cu ce ii cresti. 2. Sa spunem ca ai cu ce sa-i cresti, dar unde-i adapostesti ? 3. Femelele pot fata destul de des, in consecinta, intotdeauna vor fi alti pui :)4. Exista si oameni care chiar au nevoie de un pui fiindca sa spunem, cel pe care l-au avut, s-a dus in lumea celor drepti.
    Nu mi se pare incorect ca sunt vanduti fiindca cea care-i fata nu sufera dupa ce ramane fara pui. Mai rau, cand puii se maresc, se imperecheza haotic,cu parintii lor si intre ei.

    RăspundețiȘtergere
  6. Off topic :
    Am creat un grup al sustinatorilor PA, aici :
    http://polimedia.us/fain/group_story.php?title=grupa-sustinem-proza-arhiscurta

    Ne gruPAm ?

    RăspundețiȘtergere
  7. Suntem grupati, doar stim unde sa dam unii de altii...dar fie, astept instructiuni

    RăspundețiȘtergere
  8. LeP, intentia mea era sa popularizam genul cat mai mult, in limita timpului disponibil. Site-ul cu pricina este, se pare, foarte popular.
    Deocamdata, inafara de inscrierea in grup (care e usoara, si necesita inscrierea pe site, la fel de simpla), nu am ce instructiuni sa transmit.
    Intentionez sa public acolo linkuri spre creatorii de PA.
    In viitor, poate o sa intreprindem mai multe actiuni. Sau poate nu...

    RăspundețiȘtergere
  9. Am inteles...mai putin "sau poate nu".

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!