Aveam un vis care imi revenea periodic: se facea ca zbor doar dand din maini. Zburam fara probleme, de oriunde spre oriunde. Ma dezlipeam de sol batand des din brate, brate ca toate bratele, nu cu aripi, iar aterizarea era intotdeauna sigura - nu-mi amintesc cum faceam la aterizare, ca, nu l-am mai visat de mult, cred ca tineam bratele in sus si planam pana la atingerea solului. Visam destul de des ca zbor astfel si ma simteam foarte confortabil in timpul si dupa vis. Nu stiu de ce nu mai revine. Ma si mir ca nu l-am uitat.
Mult timp am dorit sa fiu reporter de razboi. Apoi orice fel de reporter dar neaparat unul care sa faca sacrificii pentru meseria lui. Sa nu conteze timp si efort investit pentru o poveste buna. Inca iubesc sa observ locuri, si, parca si mai mult, oameni. Ca si cand nu ar avea numele lor, i-as numi cumva, iar numele acela ar trebui sa le spuna povestea.
Eticheta: alte texte, vis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai, curaj!