18 noiembrie 2009

Cum poti ramane toata viata un adolescent

Este prima oara cand postez un text care nu-mi apartine. Nu stiu cine e autorul, nu era semnat. Cand l-am citit l-am salvat intr-un fisier. L-am pastrat pentru ca am recunoscut tabloul pe care il descrie, am facut parte din el si stiu ca e autentic. Asa era, asa eram noi in perioada studentiei. Astazi mi-am amintit cu drag de perioada aceea gratie unui nume mentionat de Vania in notele explicative la Tenebre-2. E vorba de Nicu Vladimir un exponent perfect al artistului rebel de care ma indragostisem in liceu - nu doar pentru ca era nebun si frumos ci si pentru ca ma regaseam in el. Miscarea hippie era prost inteleasa de unii atunci ca si acum: ea nu avea nimic de-a face cu consumul de droguri sau cu imoralitatea ci cu spiritul liber. Doream sa ne exprimam si o faceam cum ne ducea capul - parte prin atitudine, parte prin tinuta.
Nu luam in serios cerintele regimului. Spuneam bancuri politice si ascultam Metronom la Europa Libera. Prin muzica m-am apropiat de Occident. Cand l-au ucis pe Cornel Chiriac cred ca abia intrasem la liceu. Dar am simtit moartea lui ca pe o lovitura. Adulmecam briza Occidentului de oriunde. Dintre copertile vreunei reviste sau a unei "placi" de vinil ajunse cine stie cum si la mine, din blugii pe care ii carpeam pana ma carpeau parintii pe mine....imi iubeam parintii si ii ascultam dar iubeam si blugii...veneau din lumea libera. Studiam si in acelasi timp ma bucuram de tinerete. Cautam idoli si gaseam in jurul nostru cativa cu mintile ascutite si libere. Cu ochii atintiti asupra lor, speram.
Iata si tabloul autorului anonim:

"...Intr-o zi eram acolo, la Studentesc si mi se rupea in multe ca venea sesiunea. Si nici remuscari n-aveam, ca mai erau acolo vreo doua-trei mii care-mi impartaseau sictirul didactic. Se statea de dimineata pana seara, nu te plictiseai niciodata, nasol ca nu era camping. Spuneam ca bantuiam pe acolo cu prieteniii si ca pe la ora 6 dinspre seara se anunta in megafoane ca la "tribuna" o sa fie ceva numit "Cantec despre mine insumi" ...n-am inteles prea bine despre ce e vorba dar i-am mobilizat pe amici catre aceasta "culturalizare" pentru ca citisem cu ani in urma poemul lui Whitman,si, ca aproape orice adolescent neinteles si furios, ma regasisem in el. Mai era o jumatate de ora, noi tocmai incheiam meciurile de ping-pong si ne-am dus cuminti sa ne asezam pe locurie de la umbra. Si a aparut Florian (Pittis- n.m). Si a inceput sa ne spuna povestea lui Walt, povestea lui Florian, povestea fiecaruia dintre noi si a tuturor luati laolalta. Si, peste 10 minute nimeni nu mai juca nimic, restaurantele si bufetele erau goale, lacul, terenurile si salile pustii. Mai mult de doua mii de oameni umpleau inefabil preeria americana purtati de masina timpului in Bucurestiul anilor '80. Si aceasta este pentru mine Florian, un mag. Este cel de la care am invatat cum poti ramane toata viata un adolescent".

Autorule anonim, am fost multi care am invatat cum sa ramanem adolescenti toata viata.



Categoria: Alte texte

6 comentarii:

  1. Eu tocmai ziceam ceva de adolescenţă la mine pe blog... E atunci când iei spuma vieţii pe deget şi o savurezi... Dar nu asta era ideea, în ultimă instanţă, să vezi cum trăiesc nişte ore, de acum încolo... Voi fierbe la foc mic...

    RăspundețiȘtergere
  2. @cris
    am fost, am vazut, m-am retras in varful picioarelor pentru ca acolo e locul raspunsului Geaninei...va veni, iti va raspunde, maine vei fi fericit...si mai fericit, vreau sa zic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cascada nu.... Doar ca noaptea am impulsuri stranii. Si vreau sa ma tin de promisiune. Iar pe Calin nu am cum sa-l las de izbeliste. A tras prea mult la caruta. Pe blogul meu inca nu raspund, e prea tarziu si sunt mort de oboseala, ar insemna sa ma culc la 4 dimineata. Imi bat capul sa stiu cine-i autorul celor scrise de tine... Nici o sansa...

    RăspundețiȘtergere
  4. tte
    Stie Calinul ce face...si indraznesc sa spun ca si eu stiu. Nu iti bate capul cu nimic, tu trebuie sa scrii si atat. Si ca sa scrii trebuie sa te mai si odihnesti. Noi te asteptam cuminti, n-ai grija!

    RăspundețiȘtergere
  5. Superba descrierea reprezentatiei cu Cantec despre Mine Insumi de la complexul Studentesc. Ma bucur ca ai gasit-o si te felicit ca ai pus-o pe Net. Florian Pittis asta facea, te invatza sa fii Tanar si sa ramai asha indiferent de ce scrie in BI/CI.
    Despre Nicu Vladimir am scris si eu pe Blog, si am acolo link spre cateva zeci de poze cu el, postate de mine pe picassa, singurele existente pe net (mai era una pricajita la radio3 dar au dat-o jos acum 2 saptamani, odata cu 90% din vechiul site. Si nu cred sa mai apara...)
    Al dvs. putin luat, hippiepittis

    RăspundețiȘtergere
  6. @hippiepittis
    Hello HIPPIE,
    Te intampin cu mare bucurie, pentru ca TU STII.
    Si cei ce stim suntem toti putin luati. Iar el ne priveste incercarile de acolo de sus cu ingaduinta. Bun venit, si, te rog, ramai(lasa-l pe dvs.si ia-l pe tu, OK?)

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!