Zorba

Pe dealul unde-si asezara corturile si isi ridicara cateva case de chirpici, fara usi si geamuri, cu pamant batatorit pe jos, aerul intepa cu miros de fum. "Parfumul nostru"- avea sa-mi spuna mucalit, un tigan istet.
Abia apuc sa-mi potrivesc ochii pe o casa zugravita intr-o nuanta de albastru saritor in ochi, cand aud:
- Ce faci bre, venisi pe Acropole? si-l vad pe tiganul rasarit langa mine miscandu-si somoiogul de mustati de deasupra buzei de sus - semn ca zambea. Ii spun ca-l caut pe Zorba.
- Mandea e! Si isi impunge pieptul cu mana de parca referirea la Mandea nu ajungea. Ma astepta, ii spuse frate-sau de la oras ca vine cineva sa-i ia interviu.
- Hai sa-ti arat partehornul, manca-ti-as!
Intram pasind peste pragul de pamant batatorit."Partehornul"era populat cu vreo cinci puradei de diferite marimi, cu obrajii frumosi murdari de cenusa si doua ochioase, marisoare.
- Ada, fa Zambilo, plasticele halea si vinul sa homenim mosafiru'.
Il intreb de ce-i spun tiganii Zorba si aflu ca l-au vazut dantuind...de-i frig sa se incalzeasca, de-i cald sa se racoreasca, nu stie nici el, asa-i vine, canta o muzica in el.
Zambila apare cu pahare de unica folosinta scoase parca din pamant. Citea tiganul in mine ca intr-o carte.
- Ia bre, nu-ti fie sila, n-a beut nimeni cu ele, e sterhilizate! Mi le-a dat un neam care si-a facut sereleu cum cobori la vale pe drum.
Ca sa nu-l jignesc ca tot mi-ar fi sila, ridic paharul si dau sa dau noroc. Plasticele se ciocnesc fara zgomot.
- Noroc, aburiti-ar ochelarii, zice.
Subit il pierd de client, se ridica in picioare si iese din casa. Il vad cum incepe a se roti, dantuind dupa o muzica numai de el auzita, cu ochii inchisi si mainile impreunate spre cer si cu o expresie de durere si fericire laolalta, pe chip. Ma strecor pe langa el sa nu-i tulbur dansul si o iau la vale fara sa bage de seama. Ajung jos, la poalele dealului si mai arunc o privire indarat. Il vad tot acolo, dantuind cu cerul si pamantul, dupa o muzica numai de el auzita.