1 septembrie 2010

Din una-n alta

Copilul intreaba intr-o buna zi:
- Mama, ce viseaza graul, stii?

- Visul graului e painea.

- Daaa? Inseamna ca porumbul
Viseaza mamaliga, nu-i asa?
(una care nu explodeaza, fireste
ci se lipeste, metodic, de deste!)

- Mamaliga ai spus? - sare pescarul,
E buna de momeala, de dat la peste,
spune el fix ceea ce gandeste.
Si mormaie, aiurea:
Daca norocul nu te paraseste
Poti spune c-ai malai sau c-are balta peste!

- Are si broaste, balta,
matasea mea, si papura, si stuf -
Oracai raspicat, cam cu zaduf,
O broasca nebagata in seama,
Ceea ce este similar c-o drama.

- Dar balta, ce viseaza?"
-se intereseaza-un racusor,
mergand inapoi, de zor.

- Eu cred,- spuse un licurici
care nu se stie cum a ajuns aici-
ca balta viseaza sa fie lac.
- Atat am de spus! - adauga el posac
Din cauza ca luna tocmai aparu, infantila,
Facand luminita lui complet inutila.

4 comentarii:

  1. :) Te îmbrăţişăm, cu drag.
    Frumoasă foc poezia ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Adele! Va imbratisez si eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi plac visele tale pline de optimism...

    RăspundețiȘtergere
  4. poezia a pornit de la un dialog real...era mic, scotocitor si intelegea cam tot ce i se "livra", un partener de joaca pe cinste!

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!