Capitolul 6
O! Print micut, descopeream asa, putin câte putin, taina micii si însinguratei tale vieti. Timp îndelungat tu n-avusesesi, ca sa te desfeti, decât farmecul apusurilor de soare. Un proaspat amanunt, pe care l-am aflat în cea de-a patra zi, de dimineata, când mi-ai spus:
- Tare mult îmi plac apusurile soarelui. Haide sa vedem un apus de soare...
- Dar trebuie sa asteptam...
- Ce sa asteptam?
- Sa asteptam ca soarele sa apuna.
La început ai fost nedumerit, apoi ai râs de tine însuti. Si mi-ai spus:
- Mereu ma cred la mine-acasa!
Într-adevar. Când în Statele Unite e amiaza, soarele, cum prea bine se stie, apune peste Franta. Ar fi de-ajuns dac-ai putea sa mergi pentru un singur minut în Franta, ca sa privesti apusul soarelui. Din nefericire, Franta-i prea departe. Însa tu, pe atât de mica ta planeta n-aveai decât sa-ti muti scaunul cu câtiva pasi mai încolo. Si, ori de câte ori doreai, priveai apusul soarelui...
- Într-o zi, am vazut cum asfinteste soarele de patruzeci si trei de ori!
Si ai adaugat, putin dupa aceea:
- Stii... când esti trist, îti place sa privesti apusul soarelui...
- Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci si trei de asfintituri?
Dar micul print nu mi-a raspuns.
Capitolul precedent
Capitolul urmator
Cand soarele apune peste America, asta dureaza cam 3-4 ore si chiar mai bine!Pe de alta parte, in Franta, rasaritul e mult mai scurt...
RăspundețiȘtergere"La valeur n'attend point, le nombre des annees..."
De pe scaunel se vede intocmai
RăspundețiȘtergere