Micul print de Antoine de Saint-Exupery

Capitolul 9

Cred ca micul print, când a fugit de-acasa, s-a slujit de pribegirea unor pasari calatoare. În dimineata plecarii, a facut o mare rânduiala pe planeta.
A curatat cu grija hornurile vulcanilor activi.
Avea doi vulcani activi. Numai buni pentru a-si încalzi gustarea de dimineata. Mai avea si un vulcan stins. Însa, dupa cum spunea el: „Nu se stie niciodata!” Asa încât a curatat deopotriva si vulcanul stins. Vulcanii, daca sunt bine curatati, ard domol si linistit, fara eruptii. Eruptiile vulcanice sunt ca focurile care rabufnesc pe horn. De buna seama, noi, cei de pe Pamânt, suntem mult prea marunti pentru a ne curata vulcanii. De aceea ne si pricinuiesc o multime de neajunsuri.
Micul print, cuprins de o usoara tristete, smulse apoi si ultimii puieti de baobab. Deoarece credea ca nu se va întoarce niciodata. Toate acele treburi obisnuite i se parura însa, în dimineata aceea, nespus de dragi. Iar pe când stropea, pentru cea din urma oara, floarea, si se pregatea sa o puna la adapost sub clopotu-i de sticla, se pomeni ca-i vine-a plânge.
- Ramâi cu bine, îi spuse florii.
Ea însa nu-i raspunse.
- Ramâi cu bine, spuse el din nou.
Floarea tusi, dar nu din pricina racelii.
- Am fost o proasta, îi zise ea în cele din urma. Îti cer iertare. Cauta sa fii fericit.
Micul print se mira ca nu-l mai dojeneste. Ramase locului, descumpanit, cu clopotul de sticla în mâna. Nu stia ce sa mai creada despre aceasta blândete.
- Ei bine, da, te iubesc, zise floarea. N-ai banuit nimic, din vina mea. Dar n-are nici o importanta. Si tu ai fost la fel de prost ca si mine. Cauta sa fii fericit ... Lasa clopotul de sticla-n pace. Nu mai am nevoie de el.
- Bine, dar vântul ...
- Nu sunt chiar atât de racita ... Aerul proaspat al noptii are sa-mi priasca. Doar sunt o floare ...
- Bine, dar fiarele ...
- Trebuie totusi sa rabd vreo doua-trei omizi, daca vreau sa aflu cum arata fluturii. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. Altminteri, cine sa mai treaca pe la mine? Tu o sa fii departe ... Cât despre fiare, nu ma tem deloc. Am ghearele mele. Si-i arata, cu nevinovatie, cei patru spini ai sai. Apoi adauga:
- Si n-o mai lungi atâta, e enervant! Te-ai hotarât sa pleci. Pleaca!
Deoarece nu voia ca el s-o vada plângând, atât era de mândra floarea ...

Capitolul precedent
Capitolul urmator