23 noiembrie 2010

Terapie

Cand era foarte trista isi cumpara un lucrusor moale. O caciulita. Un fularel sau botosei. Se bucura de atingerea lui pufoasa si se simtea mai bine. De la o vreme isi cumpara pijamale. Din acelea de finet moale. Ca o imbratisare.

12 comentarii:

  1. :)) o ia cu somn acum:P înainte trăgea să iasă afară... cum se mai schimbă lumea

    RăspundețiȘtergere
  2. ce te face sa crezi ca-i vorba de aceeasi persoana?

    RăspundețiȘtergere
  3. aceeaşi persoană? nu înţeleg:) eu mă refeream strict la personajul din povestioara ta fără nicio ancorare în real....

    RăspundețiȘtergere
  4. strict la povestioara: caciulita si botoseii te-au facut sa crezi ca-i arde sa iasa afara?

    RăspundețiȘtergere
  5. nu e logic? altfel de ce ţi-ai mai cumpăra aşa ceva? sper acum că nu are un complex ciudat din cauza căruia trebuie să posede lucruri:)

    RăspundețiȘtergere
  6. of, inginerii astia! Botosei de casa, bre! D-aia moi...asta e complexul!
    Acum precis ma intrebi daca statea cu caciula-n cap si cu fularul la gat in casa!

    RăspundețiȘtergere
  7. =)) nu te întreb că ştiu:)) nu şi-a plătit datoriile la căldură şi i-au tăiat ăştia agentul termic:)) frig tare:)))

    RăspundețiȘtergere
  8. hai ca am facut varza bietul PA...dar macar am ras de n-am mai putut!
    Tu ai inceput!

    RăspundețiȘtergere
  9. nu nu, botoşeii sunt vinovaţi:))
    chiar nu vezi aura de deasupra capului meu?:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Ba o vad...se stramba si scoate limba!

    RăspundețiȘtergere
  11. gata n-o mai scoate că am pedepsit-o pe neruşinată, auzi dom'le la ea: „mă strâmb pentru că pot” :)

    RăspundețiȘtergere
  12. poate si sa ramana asa, stramba, na!

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!