24 iulie 2011

In cautarea apusului perfect

Fiecare asfintit are o frumusete unica, am vazut soarele cum apune in multe locuri din lume, uneori peste orase, alteori peste munti sau mari. De unele imi amintesc, pe altele le-am uitat. Exista chiar unul la care am asistat cu mai bine de 20 de ani in urma si pe care nu l-am uitat o clipa, povesteam ceva despre el aici. E foarte posibil ca de la acel apus sa fi ramas cu gustul dezmierdarilor soarelui.

Cand soarele asfinteste ma uit spre vest. Nu o data, aflandu-ma cu spatele la apus si intorcand capul mi s-a intamplat sa strig "uau" cu extaz.
Am vazut faze de asfintituri care m-au umplut.
Si totusi, caut, mai caut, mereu cred ca urmatorul apus e cel mai frumos.

Ieri n-a fost cine stie ce, dar mi-au placut niste norisori tiviti de soare cum numai el stie/poate.



 


     

2 comentarii:

  1. Combinatii de culori cum numai natura le poate face!
    Imi plac si mie norisorii poleiti!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. daaa, combinatiile astea ne lasa cu gura cascata
    norisori poleiti sunt si pe la voi?:)

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!